Odată, un mirean tânăr a vrut să-l ispitească. Și i-a spus:
– Părinte Epifanie, voi, clericii necăsătoriți, nu oferiți nimic lumii. Nu faceți familie, nu faceți copii… Deci sunteți copaci neroditori și de aceea, potrivit Evangheliei, trebuie să fiți tăiați și aruncați în foc.
Și Starețul i-a răspuns:
– Frate, nu-ți voi răspunde în limba Evangheliei, deoarece n-o știi, făcând comparația clericului necăsătorit cu copacul neroditor. Îți voi răspunde cu un argument logic. Precum știi, în afară de copacii care dau roade, există și alți copaci, care pot să nu facă roade, însă sunt foarte folositori omului pentru lemnul pe care-l oferă, pentru frunzișul lor, pentru umbra lor etc. Dacă am primi, deci, după logica ta, că este neroditor clericul necăsătorit, îmi ajunge să fiu un astfel de copac… Să spunem, un platan bătrân sub umbra căruia să vină călătorul obosit de cele ale vieții să răsufle și să ia curaj pentru nevoința lui.
A trecut vremea și acest tânăr a avut nevoie de bătrânul platan. Ce se întâmplase? Încercase să se sinucidă, ceea ce din fericire n-a reușit și revenindu-și, a căutat… „bătrânul platan”.
Atunci Părintele Epifanie a plătit un taxi de la Kalamata în aceeași noapte în care a primit telefonul și a mers în orașul tânărului să-l ajute pentru cealaltă perioadă a vieții sale.
Extras din cartea Crâmpeie de viață – Arhim. Epifanie Teodoropulos, Editura Evanghelismos.
