Preot Ioan Istrati
Boala acestui veac e graba. Vrem totul repede, imediat, ieftin, bun și din abundență. Nu se poate. Tot ce e bun se obține greu. Tot ce e ieftin e prost. Tot ce e imediat e de slabă calitate.
Doar iubirea lui Dumnezeu e gratis. Însă ea se înțelege și se trăiește după multă nevoință și osteneală.
În era pixelilor și a swipe-ului, omul e prizonier într-o închisoare a semnalelor mixte, unde este îndopat cu obsesii divergente și cu iluzii. E înlănțuit în dansul obscen și viclean al Salomeei, ca Irod din vechime, pe cale de a-l descăpățâna pe omul firesc cel mai sfânt din veac.
Un medicament?
Decuplarea pentru câteva ceasuri pe zi de pușcăria digitală. Ieșirea în natură. Ascultatul păsărilor. Mângâierea soarelui. Gătitul. Muzica. Lectura unei cărți cu suflet. Un program riguros de rugăciune în chilia ta. O vizită în Biserică pe zi, măcar de un Tatăl nostru. Duminica mereu la Cina cea de Taină. Spovedanie deasă. Bunătate. Tăcere.
Succes.
