Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Întăriți-vă credința, fiindcă numai acolo există rezolvarea oricărei probleme
Pe când mă aflam la Metocul Sfântului Acoperământ, în fiecare sâmbătă trei femei împreună cu mine măturam curtea…
Înflăcărare şi fanatism
Înflăcărarea e foc, dar şi fanatismul e foc. Însă cea dintâi este foc fără fum, iar al doilea…