Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
De ce este considerat Sfântul Ambrozie, Episcopul Mediolanului, ocrotitorul albinelor și al apicultorilor?
Iată-ne ajunși deja la sfârșit de an… Decembrie este luna care aduce în sufletele noastre căldura praznicului Nașterii…
Cum putem afla cine suntem?
Din Antichitate, din filosofia greacă, a rămas până la noi un cuvânt: „Cunoaște-te pe tine însuți!” A te…
