Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Dispreţuirea gândurilor de hulă
– Părinte, Avva Isaac spune că biruim patimile prin smerenie şi nu prin dispreţuire[1]. Oare dispreţuirea unei patimi…
Crez, de Radu Gyr
Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Ziditorul, dar mai cred şi-n neamul meu, înfrăţit cu dorul.
Salvarea unei drogate
Recent, un cunoscut de al meu, medic de profesie, mi-a povestit ceva ce i s-a întâmplat acum câțiva…