Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Naşterea Domnului în Sfântul Munte Athos – 2022
Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la…
De ce vrei să Te întrupezi, Doamne?
Pr. Constantin Sturzu Ajunul Crăciunului. Hristos stă să Se nască pe pământ. Mă uit la starea lumii, privesc…
Duminica a 22-a după Rusalii – Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr
Apostol Galateni 6, 11-18 Fraților, vedeți cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câți…