Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Minunea Cuviosului Paisie făcută cu copilul meu
Antonie Makatoynis Era 7 Septembrie 2013, când o motocicletă de mare cubaj străbate cu mare viteză vechea șosea…
Postul unui copilaș de cinci ani
La vârsta de cinci ani, după mărturia mătușii Alexandra, mergea regulat la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe…
“Dreptatea divină” și pacea de Sus
Se întâmplă câteodată ca oamenii credincioși să se scandalizeze din cauza celor rău-voitori sau celor necredincioși. Într-adevăr, dacă…