Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Trufia tinereţii
Un tânăr rege, pentru a-şi arăta valoarea, obişnuia să caute necontenit prilej de ceartă cu regele bătrân al…
Moș Gheorghe Lazăr (Pelerinul): Cum se nevoia noaptea și câteva sfaturi hazlii
Nevoințe ascunse În cămăruța de piatră din turnul clopotniță al Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul ctitorită de marele voievod…
Scrisoare către un arhiereu . . .
Iubite Preasfințite Părinte, blagosloviți. […] Îndrăznesc să spun acum că nevoie este ca, mai ales noi, “fețele bisericești”,…