Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Învierea lui Lazăr, trâmbiţă a învierii noastre
Biserica sărbătoreşte în Sâmbăta Floriilor minunea învierii lui Lazăr, care este văzută de tradiţia patristică drept o adeverire…
Parabola samarineanului sau cum să te faci aproapele celuilalt!
Duminica a 25-a după Rusalii – Pilda samarineanului milostiv Apostol Efeseni 4, 1-7 Fraților, vă îndemn, eu cel…
Evanghelia zilei (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8)
Duminica a 3-a după Paști (a Mironosițelor) În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales,…