Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
„Artileria grea a neo-marxismului vrea să lovească în cea mai grobiană manieră singura oază de lumină și libertate care ne-a mai rămas”
Atitudinile violente de sorginte neo-marxistă manifestate în spațiul public de cei care cer acum vaccinarea obligatorie și introducerea…
Sfântul Ioan salvează Suceava de năvălirea cazacilor
Potrivit tradiţiei, legată de o minune este şi ziua de pomenire a Sfântul Ioan cel Nou, la 2…
Cuvioasa Eufrosina
A fost un om în cetatea Alexandriei, anume Pafnutie, bogat, mărit, cinstit și temător de Dumnezeu, păzind poruncile…