Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Una din condiţiile mântuirii
Un bătrân înţelept şi-a întrebat ucenicii: – Cum ştiţi că s-a terminat noaptea şi începe ziua? – Vă…
Există o mulțime de pseudobiserici și doar o singură Biserică
“CRESTINISMUL RADICAL” AL PARINTELUI IOACHIM PARR: Dupa calatoria mea la Valaam am fost invitat la voi sa vorbesc…
Evanghelia zilei (Matei 11, 27-30)
Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe…