Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
„Rugăciuni strigătoare la cer” în vremuri de cumpănă
La începutul Cuvântului XXVIII din Scara Raiului, intitulat „Despre fericita rugăciune, sfințita maică a tuturor virtuților; și despre…
Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc
Cea mai bună soartă pentru om pe acest pământ este să facă voia lui Dumnezeu: nu numai uneori,…
Ιο Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod. Episodul III: Moştenirea
Ιο Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod. Episodul I: Domnia Ιο Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod. Episodul II: Trădarea