Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Oare diavolul cunoaște gândurile noastre?
Serenus: Fără îndoială că duhurile necurate pot cunoaște felul gândurilor noastre, dar după arătări din afară, adică după…
Să nu-i credeţi pe seculariştii care vă spun că a fi credincios înseamnă doar a trăi credinţa în inimă, a avea lumina în suflet. Este fals!
PS Ignatie (Episcopul Hușilor) Din punct de vedere liturgic, săptămâna aceasta se numeşte Săptămâna Luminată. Se numeşte astfel…