Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Apostolul zilei (Tit 1, 5-14)
Fiule Tit, pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc și să așezi…
„Artileria grea a neo-marxismului vrea să lovească în cea mai grobiană manieră singura oază de lumină și libertate care ne-a mai rămas”
Atitudinile violente de sorginte neo-marxistă manifestate în spațiul public de cei care cer acum vaccinarea obligatorie și introducerea…
Dacă s-ar trata boala de la început, nu ar mai muri oamenii de Covid-19 (III)
De vorbă cu Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe Continuăm interviul nostru cu Virgiliu Gheorghe, nu atât pentru a indica…