Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Evanghelia zilei (Luca 12, 48-59)
Semnele vremii „Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a…
Nimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire ( I )
A Sfântului Paladie Cuviosul Părintele nostru Ioan cel din Lycos – despre care, într-un alt…
Ce fel de Dumnezeu aștepți să intre azi în Ierusalimul sufletului tău?
Preot Visarion Alexa Icoana Sărbătorii Floriilor ni-L arată pe Iisus pe asin, cu capul plecat, îngândurat, trist. Nu-L…