Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei: Poziție clară legată de căsătoriile de același sex și adopțiile de copii
Legat de dorința Guvernului Elen de a legifera căsătoriile cuplurilor de același sex și posibilitatea acestor cupluri de…
Evanghelia zilei (Marcu 6, 30–45)
Minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor „În vremea aceea s-au adunat Apostolii la Iisus și I-au spus toate…
Prea ne-am pierdut busola și permanent o căutăm la alții
Preot Alexandru Lungu Se va termina și căldura peste puțin timp și vom plânge după ea. Va veni…