Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Frecventarea slujbelor bisericești
Creștinismul este comuniune. Într-un timp în care tot mai des este întâlnită o formă de creștinism lipsit de…
Mucenicul Mamant (Mamas) – Sfântul prieten al fiarelor
Aducere aminte a stării primordiale din Gradina Raiului, istoria sfântă a lăsat mărturii despre numeroși Sfinți care au…