Ştefan cel Mare şi Sfânt- atletul lui Hristos

Arhimandrit Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Astăzi, la 2 iulie, poporul român cinsteşte pe fericitul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, Domnul Moldovei, trecut în ceata sfinţilor şi canonizat la 20 iunie 1992, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Oare cine nu ştie din istorie şi din tradiţie cine a fost Ştefan cel Mare şi Sfânt? Cine nu ştie cât s-a luptat el cu păgânii şi cu alte neamuri care căutau să piardă ţara Moldovei, s-o închine la păgâni şi să-i facă pe evlavioşii noştri creştini robi la turci şi să cinstească pe păgânul Mahomed în locul lui Hristos, Mântuitorul lumii?

De aceea, cine ar putea să mulţumească destul bunului nostru Dumnezeu, Care ne-a salvat ţara, Biserica, poporul şi credinţa în cei 47 de ani de domnie a binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt şi cu cele 47 de războaie câte le-a avut? Care alt voievod ortodox a avut atât de multe războaie ca el şi cine a ridicat atâtea biserici şi mânăstiri în Moldova- 48 la număr- ca semn de mulţumire adusă Preasfintei Treimi şi sfinţilor Săi. În acele vremuri grele când turcii ajunseseră la Dunăre, când tătarii prădau ţara, când polonii şi ungurii atacau Moldova, ajutorul ei venea numai de la Domnul „Cel ce a făcut cerul şi pământul”.

Or, acest „atlet al lui Hristos”, cum îl numea Papa de la Roma, ţinea piept în faţa popoarelor păgâne şi apăra Apusul Europei de păgâni, de pustiire şi de profanare.

Iată pentru ce a fost canonizat Ştefan cel Mare al Moldovei! El este ca un al doilea David, împăratul lui Israel, care, la fel, s-a luptat împotriva păgânilor şi a apărat ţara Canaanului, poporul ales şi credinţa în adevăratul Dumnezeu.

Pentru aceea, iubiţi credincioşi, se cuvine astăzi să dăm slavă lui Dumnezeu, pentru că ne-a păzit ţara şi poporul acesta smerit şi credincios în vremuri cumplite şi în necazuri. Să cinstim cu cântări de laudă şi pe binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt că, fiind întărit de Dumnezeu, a apărat ţara, poporul şi Biserica lui Hristos, aşa cum a făcut şi David, împăratul din Vechiul Testament.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este zi de sărbătoare la Mânăstirea Putna şi în toată ţara. Astăzi facem pomenirea cea de peste an a binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel mai mare domn şi apărător al Ortodoxiei şi al neamului nostru românesc. Astăzi credincioşii aduc flori la mormântul marelui domn şi se roagă lui Dumnezeu pentru întărirea Ortodoxiei, pentru înţelegerea între oameni, pentru domni, pentru ţările creştine, pentru pacea în familii şi pentru cei din suferinţe.

Acum se face slujba de pomenire a binecredinciosului voievod şi a familiei sale în toată ţara şi cerem de la Dumnezeu iertare, împăcare, linişte, mântuire şi domni creştini iubitori de Hristos în toate ţările creştine. Căci toţi domnitorii creştini care conduc popoarele lumii sunt urmaşi ai împăratului David, sunt urmaşi ai Împăratului Hristos. De aceea trebuie să fie buni creştini ortodocşi, drepţi, milostivi faţă de popor şi cu mare frică de Dumnezeu, căci vor da socoteală în faţa Dreptului Judecător de felul cum au purtat grijă de poporul lui Dumnezeu. Iar cei care asupresc poporul lui Dumnezeu şi îşi adună averi din sudoarea poporului sărac vor da greu răspuns în ziua judecăţii.

Acelaşi răspuns înfricoşat vor da în faţa lui Hristos toţi dregătorii ţărilor creştine, dacă au asuprit sau au luat ceva de la cei săraci şi lipsiţi.

Or, vrednicul de pomenire Ştefan cel Mare şi Sfânt a avut şi frică de Dumnezeu şi milă de popor; a zidit şi multe biserici şi a iubit pe cei ce se tem de Domnul. De aceea l-a încununat Dumnezeu şi l-a numărat în ceata voievozilor sfinţi.

Iubiţi credincioşi,

Precum ştiţi, binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt a avut şi părinţi credincioşi, a avut şi un duhovnic sfânt, pe Cuviosul Daniil Sihastrul şi a avut şi un popor blând şi evlavios, cum au fost dintotdeauna moldovenii. Or, toţi se rugau pentru marele voievod şi Dumnezeu îl ajuta să biruiască în războaie şi să scape ţara de păgâni şi de robie. Apoi întotdeauna cerea sfatul duhovnicului său şi punea pe călugări să se roage pentru dânsul.

De aceea biruia în războaie. De aceea scăpa cu viaţă şi zidea câte o nouă mânăstire, drept mulţumire lui Dumnezeu.

La fel să facem şi noi în războiul cel duhovnicesc. Căci ne luptăm în toată viaţa cu diavolii, cu gândurile rele, cu duhurile răutăţii. Şi, dacă nu ne rugăm, dacă nu cerem sfatul duhovnicilor şi mila lui Dumnezeu, nu putem birui pe nevăzuţii diavoli. Iar cine nu se luptă după lege, nu se încununează.

Lupta noastră duhovnicească trebuie să fie îndreptată numai împotriva diavolilor şi a patimilor care ne stăpânesc, iar nu împotriva fraţilor şi părinţilor noştri. Altfel pierdem mântuirea sufletelor noastre.

Să rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea povăţuitori şi părinţi buni, ca întru liniştea lor să ne putem şi noi mântui, în Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.