Preot Alexandru Lungu
Nu ne iubim copiii pentru perfecțiune. Nu contează cât sunt de frumoși atunci când îi naștem. Puțin ne pasă dacă vor fi cei mai buni în domeniul lor. Este evident că ne vor consuma energia până la ultima picătură. Sunt convins că inima noastră va tresălta la fiecare apel telefonic de dimineață sau noaptea târziu primit din partea lor.
Nimic nu va putea să ne determine să nu le iertăm căderile. Le vom accepta în cele din urmă și eventualele reproșuri și chiar va veni timpul când ochii lor nu vor mai avea timp să ne privească atât cât ne dorim.
Știm sigur că în inima lor își va face loc pe nesimțite cea/cel cu care își vor uni destinele. Uneori vom răvni să ne lipim inima de inima lor, într-o îmbrățișare care face pământul să se oprească.
Știu că într-o zi se vor fâstăci când îi vom lua de la școală. Acea zi trebuie să vină.
Dar până atunci nimic nu mă va opri să-l îmbrățișez cu nesaț. Până la acea zi când își vor dori să plece devreme și să se întoarcă târziu acasă, voi îndura toate întrebările și curiozitățile lor nesfârșite.
Chiar dacă suntem obosiți în unele zile încât tot ce îți dorești este să te scufunzi într-un somn adânc, merită sacrificat și ultimul gram de energie de dragul lor. Doar odată ne aparțin total.
Va veni vremea când noi vom face un pas înapoi și ei își vor lua zborul.
Până atunci să le fim totul. Anii să fie blânzi cu voi, cu tine. La mulți ani!
