Săptămâna Mare este cea mai intensă săptămână din anul bisericesc, din punct de vedere spiritual, atât al eforturilor noastre, cât şi al mijlocirii pe care Biserica o face pentru credincioşi, a arătat Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care a detaliat semnificaţia programului liturgic din Săptămâna Mare.
Am parcurs 40 de zile de post până la Intrarea Domnului în Ierusalim, Postul Patruzecimii, fiind cel mai aspru dintre posturile anului. Dar mai aspră decât perioada aceasta este cea din Săptămâna Patimilor”, a arătat IPS Laurenţiu. În fiecare seară a săptămânii, începând cu seara din Duminica Floriilor şi până în dimineaţa Sâmbetei, sunt deniile. “În fiecare zi parcurgem, împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, drumul său spre Patimi. Luni, Mântuitorul a mers cu Ucenicii Săi şi a văzut un smochin care era neroditor, deşi era perioada roadelor, el nu avea fructe. Doar prin cuvântul “de acum să nu mai fie rod în tine” smochinul s-a uscat. Am putea să considerăm că ultima mărturie, ultima întărire, pe care a arătat-o Ucenicilor, dar şi nouă, pentru că Sfântul Ioan Botezătorul spunea că “securea se află la rădăcina copacului, iar orice pom care nu va aduce roadă va fi tăiat şi aruncat în foc””, a arătat IPS Laurenţiu. Marţi s-a amintit “Pilda celor 10 fecioare care au ieşit în întâmpinarea Mirelui, dar jumătate dintre ele nu şi-au dus untdelemn pentru candele şi au fost excluse din comuniunea şi bucuria întâmpinării Mirelui. Astfel, la fel şi noi, să punem ulei în candelele credinţei noastre şi să-L întâmpinăm pe Hristos”. Miercuri este “ziua trădării Mântuitorului Iisus Hristos de către Iuda. Unul dintre Ucenici L-a vândut, de aceea, tot timpul anului, miercuri este zi de postire”.
Prohodul din Joia Mare
Joi este Liturghia Sfântului Vasilie, în cadrul căreia se sfinţesc “paştile”, pâinea care se împarte credincioşilor în noaptea de Înviere. Acum sunt “sfinţite acele părticele care se vor transforma în Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, iar Împărtăşania aceasta va fi păstrată tot timpul anului pentru cei bolnavi, atunci când nu se face Liturghie, în caz de urgenţă, preotul poate să facă împărtăşirea bolnavului, luând din Biserică Sfintele Taine, Trupul şi Sângele Mântuitorului sfinţite în Joia Mare şi uscate în marţea din Săptămâna Luminată după un ritual special, pe masa Altarului, cu o sursă de căldură lentă, în aşa fel încât să se conserve”, a arătat IPS Laurenţiu. Joi după-masă este slujba Patimilor, fiind slujba de Vineri, acea Denie cu cele 12 Evanghelii. “Tot ceea ce cuprind cele patru Evanghelii, toate referirile la Patimile Mântuitorului sunt grupate în 12 fragmente, în 12 pericope care sunt citite acum”, a spus Părintele Mitropolit. Vineri este zi aliturgică, nu se face Sfântă Liturghie, fiind zi de ajunare, este Ziua Patimilor. Prin cele 12 pericope evanghelice, “noi vom participa, alături de Hristos, la toată pătimirea Sa, de la rugăciunea din Grădina Ghetsimani, judecarea Sa de la Ana la Caiafa, în Sinedriu, judecarea şi condamnarea Sa la moarte de către Pilat, răstignirea, moartea şi luarea de pe Cruce şi punerea în mormânt”. Acum este intonată “o creaţie liturgică deosebită, “Prohodul Domnului”, care se deosebeşte radical de un prohod pe care îl avem la o slujbă de înmormântare. Această creaţie are trei stări şi fiecare din strofele, poezia acestor stări, exprimă misterul pătimirii Mântuitorului, dar şi al neputinţei morţii de a-l ţine pe Cel care este stăpânul vieţii”. Joi se pregăteşte, în mijlocul Bisericii, Epitaful pe care este pictată punerea în mormânt a Mântuitorului, împodobit cu flori. Epitaful rămâne în Biserică şi este sărutat. “Punerea în mormânt se face printr-un pelerinaj, printr-o ceremonie în jurul Bisericii şi sunt rostite ectenii la cele patru laturi, exprimând în acelaşi timp universalitatea jertfei, dar şi chemarea tuturor de a se împărtăşi de jertfa pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit-o pentru noi”, a arătat IPS Laurenţiu. Sâmbătă este ultima slujbă din Săptămâna Patimilor, Liturghia Sfântului Vasilie. Sâmbăta Mare este “o zi de linişte, aparent, dar care, de fapt, arată cum Mântuitorul pus în mormânt, cu trupul, a coborât cu sufletul în iad şi a rupt peceţile iadului. Ziua de sâmbătă a devenit astfel zi de pomenire pentru cei morţi. După căderea primilor oameni, Raiul s-a închis. Drepţii, oamenii sfinţi ai Vechiului Testament au mers în iad, dar nu în starea de chin a iadului, ci într-o stare de aşteptare. Rupând Hristos peceţile iadului, deschizând porţile Raiului, i-a adus pe Adam şi Eva în Rai. Mântuitorul prinde de o mână pe Adam, cu cealaltă pe Eva, aceasta fiind imaginea corectă a Învierii. Mântuitorul, aşa cum arată unele Icoane, nu a înviat cu un drapel în mână, şi nu a ieşit, piatra fiind lăsată la o parte, ci a ieşit prin piatra pecetluită şi înconjurat de lumina Dumnezeirii Sale. Sâmbăta se pregăteşte momentul Învierii”.
Ziua Zilelor, Ziua Învierii
Duminică, la miezul nopţii, se face slujba Învierii. “Ziua Învierii, Ziua Zilelor, Ziua a Opta, ziua care are semnificaţie plenară din punct de vedere spiritual, care este Ziua vieţii de dincolo, de aceea, fiecare zi de Duminică din cursul anului este o retrăire a Învierii Domnului Iisus Hristos”, a arătat IPS Laurenţiu. Se continuă cu Sfânta Liturghie, iar Duminică, la amiază, de la ora 13:00, este Vecernia Paştilor, sau a doua Înviere, la care participă toţi preoţii din Sibiu. La ora 12:00 se face Vecernia în fiecare parohie, apoi, credincioşii vin către catedrală, exprimând unitatea de credinţă şi legătura cu Biserica episcopului. Se citeşte Evanghelia în mai multe limbi, “fapt ce exprimă universalitatea mântuirii, că Mântuitorul a murit şi a înviat pentru întreaga omenire, nu mai există deosebire sau graniţă, sau deosebire lingvistică”. La ora 14:00, din catedrală, împreună cu toţi preoţii, se porneşte într-un pelerinaj prin centrul oraşului. “Dorim să împărtăşim bucuria Învierii care să fie transmisă şi în oraş, să se generalizeze în comunitatea creştină din cetatea noastră”, a mai arătat IPS Laurenţiu.
Oana Rusu
Sursa: http://ziarullumina.ro
