Interviu luat de Preasfințitul Macarie Părintelui Iulian de la Prodromu despre Părintele Proclu și apărut în cartea Părintele Proclu – file de pateric, vol. II, Editura Mănăstirea Sihăstria Putnei
Părinte Iulian, știm că l-ați vizitat pe părintele Proclu atunci când se afla în pustie. Ce amintiri aveți din acea perioadă?
Eu eram la Sihla și mă duceam la dânsul în pustie. Îi mai duceam câte un posmag, cozonac, dulciuri care rămâneau (de la masă). Le puneam la uscat. Părintele Proclu era la pădure, în pustie. Când ajungeai la dânsul trebuia să faci rugăciune: „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi!” Și atunci deschidea. Părintele Cleopa i-a dat binecuvântare să stea în pustie, dar i-a zis să nu știe nimeni că i-a dat această binecuvântare.
Părintele mai zicea câte o glumă ca să se smerească. Zicea că nu e Proclu, ci Porcu’.
Mai târziu, după ce s-a mutat la Mitocu Bălan, mergeam cu părintele Visarion Prepeliță la dânsul acasă și îi făcem Sfântul Maslu.
Dobândise rugăciunea inimii?
Acest lucrul nu-l știe nimeni și cel care o are nu o spune. El nu a spus niciodată că are rugăciunea inimii sau nu. Poți să vezi (dacă cineva are rugăciunea) după fața sau după cuvântul lui.
V-ați folosit de întâlnirea cu părintele Proclu?
M-am folosit, pentru că vedeai într-însul un om cu care tot ai sta de vorbă.
Dacă ați fi acum lângă mormântul său ce i-ați cere?
Părinte Proclu, roagă-te și pentru mine să ajung în Rai!
Părinte Iulian, ce cuvânt de învățătură ne dați pentru veacul acesta?
Să vă rugați, așa cum spunea Apostolul Pavel: Rugați-vă neîncetat!
