Radio Trinitas a difuzat un interviu realizat în vara anului 2018 de reporterul Pr. Cornel Enache cu Părintele Gheorghe Colțea, fostul protopop de Bran-Zărnești care a trecut la cele veșnice în urmă cu o săptămână.
Rugămintea Părintelui Colțea la momentul realizării materialului a fost aceea de a nu se publica nimic decât după moartea sa.
Părintele Gheorghe Colțea a trecut la cele veșnice în 17 septembrie.
„Și-a condus viața cu dorința arzătoare de a împărtăși lumină și bucurie izvorâte din Evanghelie. A reușit acest lucru de la amvonul bisericii Sfântul Nicolae din Moeciu de Jos, în numeroasele conferințe susținute în întreaga țară și prin intermediul celor peste 150 de emisiuni realizate la TRINITAS TV și Radio TRINITAS”, a menţionat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în mesajul de condoleanțe transmis.
În interviu, Părintele Colțea a vorbit despre bucuriile vieții, despre preoție, precum și despre legătura cu Dumnezeu și Biserica Sa.
El a precizat încă de la început că a devenit foarte cunoscut datorită Centrului de presă Basilica al Patriarhiei Române.
„Centrul de Presă Basilica face o lucrare de propovăduire uluitoare. Eu sunt cunoscut datorită acestui centru de presă, pentru că foarte greu te cunosc oamenii dacă ești izolat”.
Părintele Gheorghe Colțea a mărturisit că Dumnezeu l-a înzestrat cu multe daruri.
„Dacă ai disponibilitate să fii omul lui Dumnezeu, atunci ești omul lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. Mi-am dorit foarte mult să fiu un om al lui Dumnezeu”.
„Am avut o copilărie destul de grea, dar și zburdalnică. Dumnezeu mi-a dat șansa să gust din toate cele specifice vieții, în așa fel ca și când ar fi dorit să mă prefacă un învățător al oamenilor dintr-o experiență proprie. Am avut și sărăcie, fiind din zece copii, mi-a fost greu. Toate verile le-am trăit în munți, retras, dar în același timp am studiat în metropole, între oameni”.
„Am balansat permanent între cele grele și cele frumoase, între tristeți și bucurii. Dumnezeu a pus foarte multe daruri în mine. Nu am lucrat, nu am fost destul de harnic și îmi pare bine că nu am fost harnic, pentru că dacă aș fi fost silitor și harnic acum aș fi pus mental pe seama hărniciei mele ceea ce sunt. Așa, nu pot să spun decât că m-am trezit așa cum sunt că așa a vrut Dumnezeu”.
El a vorbit despre boala pe care a avut-o vreme îndelungată și cum l-a schimbat această experiență.
„Pesemne, că poate Dumnezeu vrea să facă ceva pentru că mi-a îngăduit să trăiesc foarte mult. Nu sunt un om foarte bătrân, dar socotesc că am trăit destul și am trăit foarte mult, mai ales că de la vârsta de 38 de ani Dumnezeu a îngăduit să fiu și diabetic, dependent de insulină. Și nu fac una, ci fac 4 injecții pe zi ca să trăiesc. Am depășit 30-35.000 de injecții până acum. Este o experiență de viață uluitoare care a făcut din mine ceea ce sunt”.
„Fiecare dintre noi avem trauma noastră, specificul nostru, avem amprenta noastră, iar această suferință și-a pus amprenta pe ființa mea, pesemne că a avut un rol extraordinar de important, m-a făcut să fiu puțin mai atent, a fost pedagogia lui Dumnezeu să văd trecerea vieții, să văd valoarea vieții, să-i îndemn pe oameni să trăiască liber și frumos și iubitori de viață, să valorizeze oamenii etapele vieții atunci când pot”.
Preotul a menționat că încă din copilărie a avut o legătură specială cu Dumnezeu.
„Dumnezeu m-a binecuvântat, mi-am dorit ca să slujesc Biserica, să fac treabă bună. Am făcut pastorație cu mine și spun acest lucru ca să audă cei care doresc să audă, pentru că unii cred că preotul face pastorație cu păstoriții săi. Nu! Preotul face pastorație cu el și este de ajuns. Că dacă ești un preot bine păstorit, îi păstorești foarte bine și pe parohienii tăi prin pastorația pe care o ai tu”.
„De când sunt eu aici, de 28 de ani, nu există niciun om în închisoare, niciun consumator de droguri, nicio prostituată în comuna Moeciu de Jos”.
„Am iubit preoția și nu mi-am ascuns însemnele, caracteristicile preoțești”.
„Se întâmplă să mai cazi și în prăpăstii, să te mai și împiedici. Am și căzut, dar m-am ridicat și am plecat mai departe”.
„Am iubit foarte mult Biserica. Am fost un om foarte iubitor de Dumnezeu. Am avut o legătură foarte specială cu Dumnezeu de când am fost copil. El a fost prietenul meu”.
„M-am simțit foarte împlinit pe pământ. Când o să merg la Dumnezeu o să-I mulțumesc și o să-I spun că am fost fericit de ceea ce sunt”.
„Aș vrea ca după plecarea mea să nu las nimic altceva decât poate o învățătură măcar unui singur om care să trăiască mai fericit 5 minute datorită faptului că am existat eu și atunci înseamnă că nu am trăit degeaba”, a mărturisit Părintele Gheorghe Colțea.
Părintele Gheorghe Colţea a fost înmormântat marți și a primit post mortem Ordinul Crucea Patriarhală.
Interviul audio realizat de Radio Trinitas:
Sursa: http://basilica.ro
