Părinţii trebuie să cultive dragostea dintre fraţi, iar atunci când vor să-l ajute pe cel mai slab, să pregătească terenul, luând consimţământul fratelui mai puternic. Adică să-l ajute să înţeleagă că, într-adevăr, fratele lui are nevoie de sprijin.
Dreptatea este a lui Dumnezeu şi trebuie să se împartă în mod egal, atât celui mai mare, cât şi celui mai mic. Celui mai mare cu respect, iar celui mai mic cu dragoste, fără a vătăma pe vreunul. Lucrul acesta se arată şi în Deuteronom[1].
Dacă, de pildă, este vinovat cel mare, vom îndreptăţi pe cel mic, însă fără să-l mustrăm pe cel mare în faţa celui mai mic, ci să discutăm cu el separat, astfel încât să-l facem să-şi înţeleagă greşeala
[1] 8 Deut. 1, 7.
Extras din Viaţa de familie – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
