În anii de slujire ca Mitropolit de Ruse, în zilele de 16‑18 iulie 2007, Înaltpreasfințitul Neofit, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare (2013‑2024), a făcut o vizită în Moldova, răspunzând invitației Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Venit împreună cu Episcopul-vicar‑patriarhal Naum de Stobi, ucenicul Patriarhului Maxim al Bulgariei (aflat la o vârstă venerabilă și într‑o grea stare de suferință), cu secretarul de stat pentru Culte, Ivan Jelev, un reputat profesor de Noul Testament și credincios prieten al Bisericii Ortodoxe Bulgare, și părintele Peter Totev, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Bulgare pe lângă Patriarhia Română, am avut bucuria de a‑i însoți la mănăstirile vestite din Moldova, timp de trei zile.
Multe dintre amintirile mele de acum, la distanța celor douăzeci de ani de când s‑au petrecut, nu se pot uita vreodată, îmi vor rămâne probabil întipărite în minte pentru mult timp.
În itinerarul pe pământul binecuvântat al Moldovei s‑au aflat: Catedrala Mitropolitană din Iași, Institutul Social Caritativ „Diaconia”, Biserica „Sfântul Sava”, Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, Biblioteca și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.
Am poposit și la mănăstirile Golia, Podgoria-Copou și Cetățuia, din ținutul Iașilor, apoi la Neamț, Secu, Sihăstria, Văratec, Agapia și Bistrița, în județul Neamț.
Dintre vizitele enumerate, va bate mereu la poarta aducerilor aminte popasul făcut la Mănăstirea Sihăstria.
Cu multă atenție și ospitalitate, ca un alt Avraam, părintele arhimandrit Victorin Oanele, Starețul cunoscutei chinovii sihastre, ne‑a primit și ne‑a condus în Biserică, apoi la cimitir, la mormintele Cuvioșilor Părinți Paisie și Cleopa. Am vizitat apoi chilia Părintelui Cleopa, iar la agapă, care s‑a derulat într‑o atmosferă de sfântă cordialitate, nu pentru bucate, ci, îndeosebi, pentru temele discutate, arhimandritul Victorin a adus la cunoștință oaspeților faptul că fusese hirotonit ierodiacon în Catedrala Mitropolitană din Iași (18 octombrie 1954) de către Patriarhul Kiril al Bulgariei, înaintașul Patriarhului Maxim la conducerea Bisericii din țara vecină.
A mărturisit delegației bulgare că nu este slujbă la care să nu‑l pomenească, fiind trecut în pomelnicul personal, care era citit la fiecare Sfântă Liturghie.
Bunătatea și dragostea arhimandritului Victorin au fost ușor remarcate și apreciate de Mitropolitul Neofit și de Episcopul Naum, acesta din urmă devenit între timp Mitropolit de Ruse, după accederea Mitropolitului Neofit la Tronul Patriarhal din Sofia (2013).
Călătoria a continuat la binecunoscutele mănăstiri de călugărițe, Agapia și Văratec. Și aici am văzut aceeași bucurie și admirație în ochii oaspeților, cu toate că Mitropolitul Neofit mai fusese și altădată în Moldova.
La Mănăstirea Bistrița de Neamț, în ultima seară petrecută de delegația bulgară în Moldova, a fost un timp al mărturisirilor.
Primirea, discuțiile, atmosfera, mai mult decât frățească, au oferit gazdelor surpriza cântărilor interpretate de viitorul Patriarh Neofit al Bulgariei.
Atunci a și mărturisit că atât el, cât și fratele său au fost preocupați de muzică, ambii devenind dirijori de cor: unul al Catedralei Sfântul Alexandru Nevski din Sofia, iar celălalt al Corului Ioan Cucuzel din capitala bulgarilor.
Mai târziu am aflat că Mitropolitul Neofit avea câteva înregistrări care au fost editate pe CD‑uri și circulă în diferite medii, fiind deosebit de apreciate.
Bucurându‑se de ospitalitatea celor pe care i‑a întâlnit, îndeosebi a celor de la Centrul eparhial din Iași și a mănăstirilor moldave vizitate, Mitropolitul Neofit a făcut o preafrumoasă mărturisire: provenea dintr‑o familie modestă, iar mama lui a muncit din greu pentru a‑l purta la școală, urmând Teologia la Sofia și apoi studii de doctorat la Moscova.
La fel s‑a bucurat de o educație deosebită fratele său, Dimitri Dimitrov († ianuarie 2024), apreciat muzician în Biserica Ortodoxă Bulgară și profesor de muzică corală la Facultatea de Teologie din Sofia, care a condus 20 de ani corala Catedralei Sfântul Alexandru Nevski din Sofia.
Mama lor lucra pe atunci ca îngrijitoare la Biserica Ortodoxă Română Sfânta Treime din Sofia, iar dragostea arătată de românii din comunitatea mică de pe teritoriul bulgar a fost întru totul apreciată de viitorul ierarh și Patriarh Neofit.
Mai mult decât atât, mărturisea că, la unele slujbe din vremea aceea, cânta alături de preotul și psalții români, amintindu‑i pe aceștia după nume, din perioada copilăriei și a tinereții sale, când era, aproape în fiecare zi, prezent în Biserica românească din capitala bulgară.
Ierarhul cu atentă responsabilitate eclesială, devenit apoi patriarh, cunoștea de mic tradițiile românești, iar în momentul în care a fost oaspete al mănăstirilor din Moldova nu avea decât cuvinte de recunoștință.
În același context, ierarhul bulgar afirma că și la ei era altădată o atmosferă caldă, însă regimul comunist a schimbat (secularizat) tot mai mult viața din mănăstirile bulgare, rămase puține la număr și cu doi‑trei monahi, doar rareori câte un absolvent al școlilor de teologie mai era îndrumat către mănăstirile Troyan sau Rila, pentru a se forma înainte de slujirea în ierarhia bisericească superioară.
Nu am știut dacă aceea va fi ultima întâlnire, dar Dumnezeu a rânduit și alte ocazii.
Cu ani în urmă, aflându‑mă în Grecia și călătorind spre București, dintr‑o fericită întâmplare, căci nu a fost nimic obișnuit, am vorbit la telefon cu Episcopul Naum. Trecusem atunci granița Greciei cu Bulgaria, în drumul meu către Capitală. Episcopul Naum a insistat să rămân la Sofia, oferindu‑mi o cină la Palatul Sfântului Sinod din Sofia, unde a participat și Mitropolitul Neofit, aflat într‑o vizită de lucru în capitala bulgară.
Deosebit de onorat de reîntâlnire, am rămas împreună în seara aceea și apoi, a doua zi, bucurându‑ne de revedere și comuniune.
În anul 2019, slujind la hramul Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Nou din centrul Bucureștilor, unde a participat și reprezentantul Bisericii Ortodoxe Bulgare la Sfânta Liturghie, arhim. Victor Mutafov, am fost surprins când acesta a făcut o legătură telefonică cu Patriarhul Neofit, care s‑a bucurat, după cum am simțit în voce, și a transmis cele de cuviință, adresând câteva cuvinte, împreună cu amintirile din vizita pe care am făcut‑o împreună în Moldova, în urmă cu peste zece ani.
Patriarhul Neofit al Bisericii Ortodoxe Bulgare a avut bunătate și dragoste deosebită față de români. Admirația și bucuria se vădeau când vorbea despre tinerețea lui legată de Biserica românească din Sofia, despre toți românii pe care i‑a întâlnit și pe care îi reținea întocmai. Amintiri care nu trebuie să se piardă…
O astfel de atitudine este a celor care trăiesc plenar Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos: Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus (Galateni 3, 8).
De la înălțimea ascultărilor sale ar fi putut rămâne indiferent sau chiar ar fi putut trece cu vederea evenimente care s‑au întâmplat de demult, dar oamenii mari se identifică cu frații lor până la capăt, păstrând în comoara lor ceea ce este cu adevărat important.
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
Sursa: http://ziarullumina.ro
