Nu există soția/soțul perfect(ă), copilul perfect, casa perfectă, ţara perfectă, societatea perfectă! Pe pământ nu există! Îți pierzi mințile încercând să găsești omul perfect, dragostea perfectă, job-ul perfect ş.a.m.d. Nimeni nu este perfect şi ar trebui să ne împăcăm cu ideea aceasta şi să ne smerim. Dacă înțelegem că noi acum pe pământ tânjim după perfecțiune, dar nu suntem perfecți, dacă avem conștiința aceasta, nu ne mai certăm cu nimeni, nu mai presăm pe nimeni, nu mai judecăm în jurul nostru, pentru că înțelegem că pe pământul acesta nimic nu este perfect: nici politicienii, nici preoții, nici legea, nici sistemul medical, nimic. Nu inseamna ca nu lupti fie si pentru putin…Dar dacă acceptăm ca nu exista perfectiune aici, inima noastră se va liniști, ea nu va mai trăi iadul şi nu va mai semăna iad în jurul ei…
Există pe pereții Mănăstirilor din Moldova o pictură minunată, JUDECATA DE APOI:
Iisus stă pe un tron, înconjurat de îngeri şi din tron se scurge un râu de foc, la început ca un firicel, apoi el se face uriaș, Tartarul. Apoi în jurul râului de foc sunt demoni şi oameni atrași în râul de foc; unii urcă, alții coboară.
Există o concepția despre iad, că este un loc undeva unde demonii pregătesc păcătoșilor cazane cu smoală fierbinte în care se vor chinui. Asta înseamnă să iei o metaforă ad-literam şi să nu încerci să o înțelegi sufletește. Să nu vrei să înțelegi sufletește ce spune Biserica. Sigur, ai nevoie de un tălmacitor, nu este la îndemâna oricui a înțelege, iar omul este plictisit de explicațiile acestea, mai ales tinerii…şi au dreptate! Iadul în forma aceasta, cu cazane de smoală, nu există! De ce? Pentru că, în primul rând smoala este foarte scumpă, iar gazele…nu mai vorbesc. Nu cred că este foarte accesibil să construiești un astfel de iad .
Tare vă rog să vă scoateți din minte această plasticizare puerilă a iadului căci este departe de ceea ce spune Biserica…
Biserica spune ceea ce a pictat pe perete!
Sf. Ioan Damanschin spune că flăcările iadului sunt alcătuite nu din smoală, ci din FLĂCĂRILE IUBIRII LUI DUMNEZEU, care pe unii ard, iar pe alții răcoresc, pe unii mângâie, pe alții ceartă, depinde doar de cum primim fiecare iubirea Lui.
Putem vedea lucrul acesta în viața noastră, ştim cu toții cum e o iubire care arde şi o iubire care mângâie. Ştiţi că sunt oameni care atunci când văd persoana, ce este îndrăgostită de ei, traversează pe partea cealaltă a străzii!? Vă este cunoscută fraza: “Nu ştiu ce să mai fac? Nu mai suport, nu pot scăpa de omul acesta, când văd că mă sună, îmi vine să arunc telefonul!” Celălalt, săracu’, îl iubește sincer, dar dragostea lui este primită ca un iad, arde!
Ei bine, Dumnezeu este veșnicul îndrăgostit de noi! El este îndrăgostitul nebun: “ne sună”, ne iese în faţă pe stradă, apare în întâlnirile noastre, în viață. De ce? Datorită dragostei nemăsurate ce ne-o poartă! Din această dragoste s-a lăsat răstignit de noi, oamenii, şi tot din marea Lui iubire ne iartă de fiecare dată când cerem iertarea.
Spun Sfinții Părinți că atunci când omul cunoaște Iubirea lui Dumnezeu este atras total de această Iubire şi nu se mai “clatină” nimic înlăuntrul său.
Cât se întristează, câtă mâhnire poartă Domnul pentru noi când nu înțelegem Iubirea Lui, când noi nu înțelegem ce Împărăție vrea El să ne ofere şi alegem, totusi , să limităm cererile noastre la: vreau o casă, o maşină, un soț, un copil şi dacă-mi dai acestea, te iubesc Doamne!…Cam câtă suferință este în iubitul îndrăgostit nebunește de iubita lui cand ea îi spune: “ca să-mi arăți cât de mult mă iubești, dă-mi cardul tău!” sau se bucură de o brățară de aur mai mult decât de îmbrățișarea lui ?!
Dumnezeu ne promite perfecțiunea: ” VA VENI O VREME CÂND VOI VENI PE PĂMÂNT ŞI TOATE TRUPURILE VOR ÎNVIA”. Boala şi moartea sunt accidente ale umanității. Uitați-vă în oglindă să vedeți ce făptură minunată a creat Domnul. Cum să moară această făptură, cum să dispară, cum sa-l arunci în groapă, să rămână doar un maldăr de oase?
Chemarea omului este alta…aici, pe pământ, suntem în exil şi în exil nu vă fi niciodată bine, dar va veni o vreme când ne vom întoarce Acasă. Toată existența noastră pe pământ este cuprinsă în acest deziderat: trăim viața pe pământ în perspectiva vieții veșnice şi a întâlnirii cu Dumnezeu…şi cum putem face asta?
* “SĂ IUBEȘTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU, CU TOATĂ INIMA TA, CU TOT SUFLETUL TĂU, CU TOT CUGETUL TĂU ŞI DIN TOATĂ PUTEREA TA.”
* ” SĂ IUBEȘTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUȚI”
Preot Visarion Alexa
