Un om cuprins de patima beţiei mergea într-o zi de iarnă pe furiş la cârciumă, peste grădinile înzăpezite. Când îşi întoarse capul, zări în spate pe băieţelul său cel mic, care abia se vedea din zăpadă.
– Du-te îndărăt, băiete, ai să te îneci în zăpadă, zise tatăl.
– Stai fără grijă, tată, răspunse băiatul, eu calc pe urmele tale.
Cuvintele acestea atinseră ca un cuţit pe omul pătimaş, care se întoarse acasă şi a hotărât să nu mai intre niciodată în crâşmă.
