Pedeapsa paraclisierei

La Biserica Sfântului Ioan era o paraclisieră, Maria, care, stârnită de cel viclean, îl supărase destul de mult timp pe Părintele. Într-o zi, în timp ce Sfinţia Sa intra în Biserică, aceea i-a vorbit urât. El nici măcar n-a luat-o în seamă.

În noaptea următoare, femeia îl văzu pe Sfântul Ioan care îi spuse:

– Ce ţi-a făcut robul meu, de te porţi aşa cu el?

În acelaşi timp a primit şi o palmă atât de puternică, încât, atunci când s-a trezit, obrazul îi era vânăt.

A doua zi, când preotul a mers din nou, după obicei, la Biserică, paraclisiera îi ieşi înainte, îi căzu la picioare, îi ceru iertare şi în acelaşi timp îl rugă să îi calce mâinile.

Blândul şi paşnicul Părinte nu a voit. Dar aceea striga:

– Calcă-le, Părinte!

– Dar de ce să ţi le calc? întrebă el.

Aceasta a ţinut destul timp, el nevoind să i le calce, iar ea insistând. A iertat-o pentru cele făcute, căci nici măcar nu o luase în seamă. După acea vedenie, paraclisiera s-a călugărit, numindu-se Matroana.

Extras din Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți – Monahia Marta, Editura Evanghelismos.

Previous Post

Evanghelia zilei (Matei 16, 6-12)

Next Post

Apostolul zilei (I Corinteni 10, 12-22)

Related Posts

Chiar și plecările întâmplătoare din lume nu sunt cu totul de lepădat. Pe tot cel care vine la chinovie și cere fierbinte să viețuiască împreună cu frații nu trebuie să-l alungăm dintr-odată, cu totul, înainte de a cerceta în amănunțime cele ce îl privesc; ci doar să-l îndepărtăm într-o oarecare măsură și să-l încercăm după cele mai înainte scrise. Dacă și după încercare stăruie în hotărâre, trebuie primit, afară doar de nu se întâmplă mai apoi altceva neîngăduit de legile Dumnezeiești.

A lui Paladie Un oarecare tânăr de optsprezece ani, pe nume Macarie, a săvârşit un omor fără voie,…
Read More
Total
0
Share