„Pentru toţi care scapă cu credinţă”

– Gheronda, nu mi-aţi trimis „dulciuri” de ziua mea și surorile cer „trataţie”[1].

– Ai dreptate. Nu ţi-am trimis „dulciuri” și, firește, nu ai cu ce să-ţi servești surorile, însă binecuvântările ţi le-am trimis în alt chip. Acum, când peste puţine zile o vom prăznui și noi[2] pe Maica noastră, o voi ruga să te cinstească ea cu dulcea ei dragoste și afecţiune și să-ţi dea multe daruri dumnezeiești.

– Gheronda, atunci când am mereu căderi în nevoinţa mea, mă cuprinde mâhnirea.

– Să cânţi: „Pentru toţi care scapă cu credinţă…” și: „Tuturor scârbiţilor bucurie…”[3]. Să-ţi iei rânduiala asta ca un canon, iar Maica Domnului te va ajuta. Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta și să nu dăm din picioare, ca și copiii cei neastâmpăraţi.

– Gheronda, aș vrea ca Maica Domnului să mă ţină și pe mine în braţele ei așa cum Îl ţine pe Hristos.

– Pe tine nu te-a ţinut niciodată? Nu te-ai simţit niciodată ca un prunc în braţele ei? Eu mă simt ca un copilaș lângă ea. O simt ca pe Mama mea. De multe ori merg și mă lipesc de Icoana ei și spun: „Acum, Maica Domnului, voi suge puţin Har”. Mă simt ca un prunc fără griji, care suge în braţele mamei lui și simte marea ei dragoste și nespusa ei afecţiune. Și astfel mă hrănesc cu Har.

– Gheronda, de ce Maica Domnului uneori îmi dă îndată ceea ce-i cer, iar alteori nu?

– Atunci când avem nevoie, Maica Domnului ne răspunde îndată la rugăciune, iar când este neapărată trebuinţă, ne lasă ca să dobândim puţină bărbăţie. Odată, pe când eram la Mănăstirea Filotheu[4], un proiestos m-a trimis, îndată după privegherea Maicii Domnului, să duc o scrisoare la Mănăstirea Iviron. După aceea trebuia să merg jos la arsanaua[5] mănăstirii, să aștept un bătrânel care avea să vină cu corabia și să-l însoţesc până la mănăstirea noastră, care este la o distanţă de o oră și jumătate de mers pe jos. Eram după post și după priveghere. Pe atunci împărţeam postul Maicii Domnului în două. Până la Schimbarea la Faţă nu mâncam nimic, în ziua Schimbării la Faţă mâncam, iar după aceea, până la Adormirea Maicii Domnului nu mâncam iarăși nimic. Așadar, am plecat îndată după priveghere și nici nu m-am gândit să iau puţin posmag cu mine. Am ajuns la Mănăstirea Iviron, am dat scrisoarea și am coborât la arsana ca să aștept corabia. Trebuia să sosească în jur de ora patru după-amiază, însă acum întârzia să vină. Între timp m-a cuprins ameţeala. Puţin mai departe era o stivă de trunchiuri de copaci, ca stâlpii de telegraf. Văzând-o, mi-am spus în sinea mea: „Să mă duc puţin mai încolo și să mă așez pe stivă, ca să nu mă vadă cineva și să mă întrebe ce am păţit”. Când m-am așezat, mi-a trecut prin minte un gând care-mi spunea să rostesc rugăciunea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu…” cu șiragul de metanii. Dar îndată m-am împotrivit gândului și mi-am spus: „Ticălosule, pentru astfel de lucruri de nimic vrei să o deranjezi pe Maica Domnului?”. Atunci am văzut înaintea mea un monah, care ţinea în mâini o pâine rotundă, două smochine și un ciorchine de struguri. „Ia acestea, mi-a spus, spre slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Și îndată a dispărut. Ei, atunci m-am topit, mi-au dat lacrimile, nici nu mi-a mai ars de mâncare. Ce Mamă este aceasta! Să se îngrijească și de cele mai mici amănunte! Știi ce înseamnă aceasta?

– Gheronda, spuneţi-ne ceva despre cum ne ocrotește Maica Domnului.

– Să vă povestesc o întâmplare care s-a petrecut în Rusia. Două mănăstiri vecine dintr-o regiune a Rusiei erau despărţite de o linie de cale ferată. Odată, la hramul uneia dintre mănăstiri au venit și monahii de la cealaltă mănăstire, care s-au îmbătat la masa de hram. Întorcându-se la mănăstirea lor, monahilor li s-a făcut somn. Așa că s-au culcat între liniile de cale ferată și, beţi fiind, au adormit îndată. Atunci Maica Domnului s-a arătat șefului de gară și i-a spus: „Pe porcușorii mei îi va tăia trenul”. „Ce înseamnă asta?”, se întrebă acela. „Ce porcușori va tăia trenul?”. Însă Maica Domnul i s-a arătat a doua oară și i-a spus la fel: „Pe porcușorii mei îi va tăia trenul”. „Bre, ce porcușori?”, se tot întreba șeful de gară. Credea că este vreo turmă de porci printre șinele de cale ferată. A mers să vadă ce este și i-a găsit pe acei monahi dormind. A apucat să-i trezească înainte de a trece trenul, care i-ar fi omorât. Vedeţi, Maica Domnului, ca o Mamă bună, îi ocrotește și poartă de grijă și de copiii ei cei neastâmpăraţi.

Ţineţi-vă cât puteţi de strâns de veșmântul Marii noastre Stăpâne, ca să vă ajute. Fie ca Maica Domnului, care este Maica cea mult iubitoare a întregii lumi, să vă ocrotească pe voi pe toate și toată lumea! Amin.

[1] Sora se referă la epistola cu binecuvântări, pe care o trimitea de obicei Stareţul, și care cuprindea și sfaturi duhovnicești.

[2] Stareţul se referă la faptul că după treisprezece zile aveau să prăznuiască în Sfântul Munte Adormirea Maicii Domnului după vechiul calendar.

[3] Tropare care se cântă la sfârșitul Paraclisului Mic al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

[4] Prin anii 1955-1958.

[5] Port.

Extras din Despre rugăciune– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Sfântul Neagoe-Vodă Basarab.