Suntem la sfârșitul lunii iunie, cea dintâi lună a verii, cunoscută în popor și sub denumirea de „Cireșar” sau luna cireșelor, deoarece în această perioadă se spune că Raiul coboară pe pământ, pajiștile sunt verzi și pline de flori, iar pomii încep să dăruiască tuturor din rodul lor dulce și bogat. Sfârșitul lui iunie este un motiv de bucurie și pentru elevii care au mai absolvit cu brio încă un an școlar, dar mai mult decât atât, un prilej de sărbătoare pentru mulți dintre cei pe care-i cunoaștem și care ne sunt aproape. Peste 500.000 de români îşi aniversează onomastica de sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, Apostolii care au avut un rol major în răspândirea Evangheliei și a dreptei credinţe în întreaga lume. […]
Cine au fost Sfinții Apostoli Petru și Pavel?
Sfântul Apostol Petru era pescar din zona Betsaidei, aproape de Marea Galileei, şi se numea Simon înainte de a se întâlni cu Hristos. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat” la slujirea și urmarea dreptei credinţe. Când și-a început activitatea misionară, Petru era deja căsătorit și locuia în Capernaum, împreună cu soacra sa. Sfintele Scripturi nu menționează niciun detaliu legat de soția sa. Singura informație legată de acest aspect este aceea că el mergea în călătoriile misionare alături de soție, după cum putem deduce din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: „N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi Αpostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?” (I Cor. 9, 5). Prin predica pe care a ținut-o în ziua Cincizecimii, a convertit 3000 de oameni la adevărata credință, aceștia primind imediat Sfântul Botez. A propovăduit Evanghelia în Ierusalim, Samaria, Asia Mică și Babilon, iar spre sfârșitul vieții la Roma, loc în care a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, așa cum este zugrăvit și în unele icoane.
Sfântul Apostol Pavel a fost la început fariseu şi rabin evreu, ucenic al lui Gamaliel (membru de frunte al Sinedriului la începutul secolului I d.Hr.) şi unul dintre cei mai buni cunoscători ai legii evreiești din vremea sa. Se numea Saul înainte de a se converti la dreapta credinţă şi era de origine din Tarsul Ciliciei. În zelul său față de religia părinților și a stăbunilor săi, Saul devenise un aprig persecutor al creștinilor, pe care îi considera adevărați dușmani ai credinței iudaice. Într-o zi, în drumul său spre Damasc, unde Saul se îndrepta pentru a-i aresta pe creștinii de acolo și a-i aduce la judecată în Ierusalim, Mântuitorul i se arată într-o lumină orbitoare, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”. În urma acestei vedenii minunate, Saul se convertește și primește Sfântul Botez. A mers în trei călătorii misionare, a scris 14 epistole și a murit la Roma, decapitat, din porunca împăratului Nero.
Revenind la originea și semnificația numelor, din punct de vedere etimologic numele „Petru” provine din grecescul „Πετρος” (Petros) , care înseamnă „piatră”, fiind o traducere a numelui „Kephas”, așa cum este el scris în majoritatea versiunilor Noului Testament. Potrivit textelor evanghelice, numele inițial al Apostolului Petru era Simon (ebr. Shimeon), însă Mântuitorul i-a schimbat numele atunci când i-a spus: „Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa]” (Ioan 1, 42). Moștenit din forma populară a limbii latine în forma „Chetru” („Sânchetru”, sau „Sânpetru” provin, deci, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus, apoi, pe filiera greco-slavă, în formele lui românești cele mai uzuale: Petru și Petre, la care s-au adăugat, apoi, toate celelalte diminutive.
În ceea ce privește numele „Pavel”, acesta este o formă românească a latinescului „Paul” sau „Paulus”, introdus în vocabularul limbii noastre tot sub influență greco-slavă. Termenul ar putea fi tradus prin adjectivul „paullus” (adică „mic” sau „umil”), cuvânt apropiat ca sens și înțeles de „paucus” sau „pauper” („sărăcăcios”). Din textele scripturistice știm că Sfântul Pavel s-a alăturat mai tarziu cetei Apostolilor, în urma convertirii de pe drumul Damascului, când Hristos i-a spus: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”. Așadar, observăm că la început Sfântul Apostol Pavel purta numele de „Saul”, tradus prin „cel dorit”. Specialiștii în literatura vetero-testamentară spun că numele de „Pavel” nu este unul schimbat ulterior convertirii, ci că Sfântul l-ar fi primit încă de la naștere, după tradiție, datorită faptului că tatăl său era şi cetăţean roman și se bucura de o foarte bună reputație între cetățenii din Tars. După momentul convertirii, dorind să lase în urmă trecutul său iudaic și începând să propovăduiască Evanghelia în lumea păgână greco-romană, Saul își părăsește vechiul nume și îl utilizează doar pe cel roman – Paulus.
Potrivit statisticilor existente în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 500.000 de români îşi aniversează onomastica de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Mai exact, dintre cei 503.995 de români care îşi serbează ziua numelui în data de 29 iunie, 382.960 sunt bărbaţi, majoritatea acestora purtând numele de Petru, Petre sau alte derivate apropiate ale acestora, iar 121.035 sunt femei.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
Puteți citi și:
Predica Arhim. Cleopa la Praznicul Sfinților Apostol Petru și Pavel
Cântare de laudă la Sfinții Apostoli Petru și Pavel
