Preot Visarion Alexa
Dacă în jurul tău e pace și bucurie și lumea se simte bine atunci când stă lângă tine, acesta e semnul că inima ta începe să nu mai fie vicleană.
Ca să-L poți înțelege pe Dumnezeu și să afli Voia Sa, inima ta trebuie să fie neviclenă. Neviclenia inimii îl ajută pe om să intre într-o relație nemijlocită cu Dumnezeu. Omul viclean cu inima este omul care se consideră tot timpul victimă și pe ceilalți îi consideră asupritori. El este într-un război permanent cu ceilalți, iar de el i se rupe sufletul. Îi consideră pe toți cei din jur vinovați de neputințele vieții sale, dar de fapt el nu-și asumă viața sa. În schimb, omul neviclean cu inima va vedea că în fiecare supărare a sa pe ceilalți, el este cel care primește pachetul, îl desface și scoate din el ura și mânia.
Neviclenia inimii înseamnă, în primul rând, să crezi cu toată puterea că menirea ta pe pământ și dorința ta de a schimba lumea se poate petrece într-un singur mod: SCHIMBÂNDU-TE PE TINE! Omul care pornește acest demers va ajunge înaintea lui Dumnezeu și va spune: “Doamne, am încercat, din toată puterea mea, să fac în jurul meu Voia Ta. Să aduc Pacea Ta, să aduc Dragostea Ta, să aduc Iertarea și Bucuria Ta.” Dacă în jurul tău e pace și bucurie și lumea se simte bine atunci când stă lângă tine, acesta e semnul că inima ta începe să nu mai fie vicleană. Evanghelia spune că omul cu inima nevicleană poate înțelege Cuvântul lui Dumnezeu și poate vorbi direct cu El, iar semnul vorbirii cu El este pacea inimii pe care omul o răspândește în jurul său.
“Pilda Semănătorului” arată viața noastră.
Nu cred că există om pe fața pământului care să nu fi auzit de Dumnezeu și care să nu fi auzit Cuvântul Lui. Chiar și un ateu are cunoștințe despre Domnul și se luptă în fiecare zi să demonstreze că El nu există.
Întotdeauna în mintea noastră, oricât de bicisnici am fi, răsună lăuntric niște cuvinte tainice: “Omule, ești rău, aduci suferință în jur, îndreaptă-te, fă ceva!” Acestea nu sunt simple gânduri în capul nostru, ci sunt semințele pe care Dumnezeu le plantează în mintea noastră. Mintea și sufletul nostru sunt ca un pământ, ca un ogor în care Semănătorul pune sămânța, însă uneori găsește în mintea noastră piatră, alteori găsește spini, alteori vin păsările și mănâncă sămânța. Dar găsește uneori și pământ fertil. Demonul este pasărea care vine să răpească sămânța (“Tu ai dreptate! Pune-l la punct!”).
V-am mai spus: mai degrabă primește omul vestea că este bolnav, decât să spună “Iartă-mă!”. “Părinte, nu pot să-l iert, nu pot!…și deseori este vorba de celălat, omul cu care stai în casă, cu care-ți petreci viața. De ce? Din orgoliu. Demonul “te ajută” să te îndreptățești mereu. Suntem, cred, singura nație care ne urâm unii pe alții, cu ferociate.
Spinii din Evanghelia aceasta sunt grijile vieții, dragii mei. Rate, serviciu, fuga după bani, după ceva material, mereu, mereu. Suntem disperați de tot: de casă, de familie, de oraș, de lume, ba, unii, chiar și de planetă. Paradoxul orgoliului și al nebuniei omului. Omul înnebunește pentru că nu-și mai dă timp lui. Nu mai are timp să vadă cum răsare și cum apune soarele, nu mai are timp să se plimbe într-un parc, să admire toamna, să privească în jurul său. O lume întreagă ne-a dăruit Dumnezeu, spre bucuria noastră, să ne păstrăm mințile întregi.
Piatra- cade sămânța pe piatră și se usucă, pentru că nu are unde să prindă rădăcini. Și ce este piatra dacă nu nesimțirea sufletească?! Știți când ne paște nesimțirea? Când nu mai vedem, nu mai auzim nimic, nicio durere a lumii, pentru că suntem detașați de problemele tuturor și îndreptați doar spre sine.
Spune Sfântul Ioan Gură de Aur să ne ferim de împietrire, pentru că dacă sufletul a împietrit, nimic nu-l mai mișcă, nu mai varsă o lacrimă, fie că îi vorbești despre boală, despre moarte, despre suferință, ba chiar și despre iubire.
Pământul bun, roditor, este omul care aude cuvintele lui Dumnezeu și le transformă în fapte. În jurul lui lumea începe să se schimbe. Nu pentru că o forțează el, ci pentru că bunătatea, pacea, răbdarea, iertarea si jertfelnicia lui îi fac pe ceilalți să devină oameni sensibili.
Pilda Semănătorului ne spune să încercăm să facem viața noastră mai angajată. Nu numai din idei și vorbe, ci și din fapte.
