„Seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa, bucuria” (Psalmul 29: 5).
Dumnezeu ceartă şi Dumnezeu mângâie.
Un singur gând şi cuget de pocăinţă poate îmblânzi mânia lui Dumnezeu; căci Domnul nu Se mânie pe om aşa cum se mânie pe om duşmanii lui, ci mânia Domnului împotriva oamenilor este ca aceea a tatălui faţă de fiii lui. Mânia Lui nu ţine până întru sfârşit, iar milostivirea Lui veşnică este.
De te va certa El spre seară, tot El îţi va aduce bucurie negrăită în zori. Cel mai bine Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu după certarea Lui şi după milostivirea Lui.
O, fraţilor, de L-ar cunoaşte oamenii mereu pe Dumnezeu ca pe Făcătorul Dreptăţii, ei nu L-ar mai simţi şi ca pe Cel Care pedepseşte şi judecă! Iată Dumnezeu Se bucură mai mult de noi atunci când Îl cunoaştem ca Milostiv, decât ca atunci când Îl cunoaştem ca Pedepsitor!
Din nefericire însă mulţi sunt nerecunoscătorii şi nesocotiţii care niciodată nu-şi amintesc de El că este milostiv, ci totdeauna numai că este pedepsitor şi aspru, că aduce asupra lor boală, moarte în familie, eşec şi ruşine înaintea oamenilor, foc, sabie, cutremur sau potop, sau numeroase alte bice şi vergi pedepsitoare cu care El îi pedepseşte pe cei care nu se mai trezesc odată, cu care El le aduce aminte de Sine celor nerecunoscători, cu care îi aduce pe rătăcitori şi rătăciţi la calea cea dreaptă, şi aminteşte orişicui că El este Ziditorul şi Domnul, Dătătorul a tot binele şi Judecătorul.
„Seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa, bucuria”.
Aceste cuvinte mai înseamnă că noaptea este pentru plâns şi pentru rugăciune, pentru pocăinţă şi cugetări dumnezeieşti. Mai cu seamă noaptea este potrivită pentru pocăinţă şi nicio pocăinţă nu este adevărată fără lacrimi.
Noaptea omul se gândeşte mai nestingherit la faptele lui, la cuvintele lui, la gândurile lui, şi îi pare rău pentru tot ceea ce a făcut împotriva legii lui Dumnezeu.
Dacă omul îşi va plânge noaptea cu amar păcatele lui, atunci toată ziua următoare o va petrece întru bucurie.
El se va veseli ca un nou născut, ca un proaspăt ieşit dintr-o baie odihnitoare, ca unul eliberat de povara păcatului. Dar de va petrece noaptea în păcate şi în beţiile nesimţirii, lui a doua zi îi răsare numai tristeţea lacrimilor.
O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela ce eşti Mântuitorul şi învăţătorul sufletelor noastre, ceartă-ne şi ne iartă pre noi, ceartă-ne, iar morţii nu ne da! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, amin!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
