Pocăința e ca un negustor care, încărcând corabia sa, pune în ea nu o singură marfă, ci tot ce socoate că îi va aduce câștig. Dacă îl vede pe alt negustor că iese în pierdere, nu face ca acela, ci urmează negustorilor ce s-au îmbogățit. Se lasă de orice negustorie care aduce pierdere; tot ce aduce câștig se străduie să își însușească, făcând pentru aceasta și împrumuturi. Îi întreabă pe cei ce s-au îmbogățit și nu au pizmă față de el cu ce preț se pot cumpăra și vinde feluritele lucruri cu care se face negoț. Cu asemenea negustorie se aseamănă, deci, lucrarea sufletului care vrea să se înfățișeze cu bine lui Dumnezeu. Acesta nu se mulțumește cu o singură faptă bună, ci se străduiește să împlinească tot ce ajută planul lui și fuge de tot ce-i aduce daună.
Frate! Făcându-te negustor de taină al Domnului nostru Iisus Hristos, dă-ți toată silința pentru negoțul împăratului tău, depărtându-te de tot ce aduce pagubă. Pagubă aduc slava omenească, mândria, îndreptățirea de sine, lenevirea, grăirea de rău, iubirea de arginți, iubirea de certuri, lauda de sine, grijile lumești. Toate acestea sunt păgubitoare în negoțul lui Iisus, și nu au cum să placă lui Hristos acei negustori ai Lui care au între mărfurile lor asemenea lucruri.
Avva Isaia Pustnicul
Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos– traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2018.
