Trebuie să deosebim acele semne care dau în vileag pofta nelegiuită. Mișcările trupești sunt firești în trup, și nu este păcat în ele. Păcat este atunci când omul se raportează la el în chip greșit cu libertatea și conștiința sa. Cine se îndulcește de aceste mișcări, le stârnește de bunăvoie și este gata să le satisfacă, acela poftește.
Cel ce prin deasa satisfacere a acestei pofte formează în sine însuși aplecarea către plăcerile ei, acela bolește de pofta pătimașă, care îl apasă, îl frământă și-l chinuie în chip tiranic. În starea aceasta, ea pune stăpânire pe întregul om, și acesta începe să își ducă viața doar înconjurat de rânduielile care pot să-i hrănească și să-i gâdile pofta. Datorită plăcerii pe care o aduce satisfacerea acestei patimi,ea se numește „patima dulceții”. Potrivit lucrării sale ruinătoare asupra sufletului și a trupului, la Apostol se numește pofta cea rea (Coloseni,3,3), iar potrivit înjosirii pe care o aduce ființei înțelegătoare – patima de ocară (Romani, 1,26).
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Editura Sofia: Alexandria : Cartea Ortodoxa, vol.2, 2005-2007, p. 49.
