Zorica Lațcu
Pe toţi cei ce în veacuri au căzut luptând
Pentru biruinţa Crucii preacinstite,
Cei ce-n clipa morţii au avut în gând
Numele Treimii preablagoslovite,
Şi pe toţi aceia care au râvnit
Slava şi cununa mai presus de minte,
Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni
În Împărăţia slavei Tale sfinte.
Pe toţi Mucenicii Neamului, eroi,
Luptători cu spada sau cu rugi sfinţite,
Toţi cei ce se roagă astăzi pentru noi
Şi ne scot în grabă tainic din ispite,
Şi pe toţi aceia care pentru neam
Au trăit în temniţi ca-n nişte morminte,
Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni
În Împărăţia slavei Tale sfinte.
Pe tot neamul nostru evlavios şi sfânt,
Voievozi şi doamne, boieri, jupânese,
Toţi câţi dorm cu trupul în acest pământ,
În hotarul ţării noastre preaalese,
Pe părinţii noştri şi pe fraţii dragi,
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni
În Împărăţia slavei Tale sfinte.
Şi pe toţi aceia care neştiuţi
Stinsu-s-au în vremea asprelor prigoane,
Cei ce încă astăzi zac necunoscuţi
Şi-n Biserici nu au slujbe, nici canoane,
Pe toţi Sfinţii pe care numai Tu-i ştii
Şi al căror nume numai Tu-l ţii minte,
Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni
În Împărăţia slavei Tale sfinte.
