Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:
– Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp și nu cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu și atât.
– Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămașă foarte frumoasă. Nedumerit, omul nu a mai știut ce să zică, însă călugărul a continuat:
– Spune-mi, porți toată ziua această cămașă?
– Da, răspunse omul.
– Dar două zile, o porți?
– S-ar putea.
– Dar o săptămână sau o lună, o porți?
– Nu, părinte, bineînțeles că nu.
– De ce? – îl mai întrebă călugărul ca și când nu ar fi priceput.
– Fiindcă se murdărește și trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăși pe mine, când este curată și frumoasă.
– Păi, vezi, fiule! Așa cum se murdărește cămașa ta și trebuie spălată pentru a o purta iarăși, la fel și sufletul se „murdărește” de păcate și răutate și cum l-ai putea curăța dacă nu la spovedanie și la slujbe, prin dragostea și Harul Domnului?!
„Intră în Biserică și te căiește! Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor.“ (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Extras din Cele mai frumoase pilde şi povestiri creştin-ortodoxe – Leon Magdan, editura Aramis – Patriarhia Română, 1998.
