Preot Alexandru Lungu
“Părinte, sunt însărcinată și am nevoie de omega 3 din pește, iar în acest post sunt doar două dezlegări la pește. Pot să mănânc mai des?”, îmi scrie o mămică de dimineață. Acum cu riscul de a-mi pune toată Ortodoxia în cap, am să las aici un gând personal.
Postul este un exercițiu asumat și bun de împlinit din momentul în care suntem responsabili doar de propriul organism. Postul are rol terapeutic și trebuie să ne îmbogățească spiritual, nu să ne aducă în poziția de a deveni niște zombi care abia se pot ridica din pat. Cât despre mămicile care au menirea să coacă în burtică un nou univers, postul nu mai are niciun folos. Cum aș putea eu ca bărbat să așez în spatele unei proaspete gravide, care se luptă cu transformările din corp, ce trebuie să ducă lupte zi de zi în raport cu toți hormonii ce năvălesc fără oprire și te transformă într-o cetate ale căror ziduri rămân lipsite de apărare, într-un exercițiu al postului, uitând că perioada sarcinii este în sine un post mult mai aspru decât orice lipsa a mâncării?
Dragi mămici și gravide, oare durerile de spate, umflarea picioarelor, mersul des la baie, erupțiile de pe piele, schimbările de stare, șuvoiul de emoții care vă dau năvală, nu sunt mai mult decât orice osteneală a postului? Oare câți bărbați ar putea indura toate aceste osteneli nesfârșite, frica dinaintea fiecărui control, nașterea în sine și nopțile și zilele la rând lipsite de odihnă, doar pentru a crește cu atâta răbdare un nou om?
Nu văd ce duhovnic din lumea aceasta ar putea să oprească o mamă de la unirea cu Hristos prin Sfânta Euharistie, doar pentru că nu a postit fără alimente de dulce, eventual a dus la capăt și toate rânduielile postului, metanii și nevoințe care de care mai aspre.
Postiţi prin fiecare noapte ce ați pierdut-o din cauza durerilor de spate. Ați postit de fiecare data când a trebuit să vă ridicați din pat și să pregătiți soțului mâncarea și hainele pentru a doua zi. De asemenea postiți când duceți cu răbdare crucea familiei și ne iertați zilele când am fost neghiobi și lipsiți de empatie la vreo durere ce nu ați mai reușit să ne-o împărtășiți. Postiți după ce nașteți, de fiecare dată când alăptați pruncul, îl leg[nați și îi oferiți fiecare celul[ din corpul vostru pentru a-l vedea pe dânsul liniștit. O să postiţi și alimentar după ce va dormi din nou nopțile complet și veți reveni la forma fizică și psihică de dinaintea sarcinii. Până atunci singurul vostru post să fie grija și dragostea pentru “universul” care se coace în burtica voastră.
