Unii întreabă dacă atunci când sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie) cade într-o duminică, se posteşte, având în vedere interdicția canonică de a posti în sâmbete și duminici (cf. Can. 55 Laodiceea şi Can. 66 Trulan), excepţie făcând doar Sâmbăta Mare.
Pentru a lămuri problema, trebuie observat, mai întâi, că verbul a posti are în Tradiția Bisericii două sensuri complementare:
1) Ajunarea, adică abținerea totală de la mâncare și băutură până la apusul soarelui. Această practică ascetică este foarte veche şi nu se referă în mod exclusiv la creștini. Ea se practică până astăzi de către musulmani şi în alte culturi orientale. Un astfel de vestigiu avem şi noi în tipicul bisericesc, când, în miercurea şi vinerea săptămânii brânzei, este rânduită ajunare (şi zi aliturgică), dar seara se pot mânca lactate. Aceasta este ideea primară a postului.
2) Abținerea de la anumite alimente (xirofagia), adică ceea ce numim astăzi „mâncare de post” – regim vegan (fără carne, lactate, ouă, uneori și fără ulei și vin). Pentru antici aceasta era pur și simplu o dietă, dar în Biserică a fost asumată treptat ca expresie de post ascetic, mai ales datorită extinderii perioadelor de post (peste 200 de zile pe an, cf. Tipicului).
Astfel, pe 14 septembrie, indiferent în ce zi a săptămânii cade, nu se ajunează, din moment ce se slujește Liturghia festivă dimineața (ajunarea este incompatibilă cu împărtășirea euharistică, care are loc de regulă înainte de prânz). În acelaşi timp, pe 14 septembrie, indiferent de ziua săptămânii, se ține post prin mâncare de post (vegană), conform prescripțiilor tipiconale și tradiției universale a Bisericii, care consideră această zi una dintre marile sărbători cu post, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
Prin urmare, această rânduială nu contravine interdicției canonice de a ajuna în sâmbete și duminici, pentru că ajunarea (abținerea totală până seara) este altceva decât dieta de post (regimul vegan).
PS Petru Pruteanu
