Preot Ioan Istrati
Am stat de multe ori să mă gândesc, de ce oamenii cu dor de Dumnezeu plecau în pustie, deși lumea doare cumplit și sunt atât de multe suflete de alinat și mângâiat? Nu e oare un egoism sacru să pleci singur cu Dumnezeu, când lumea geme de patimi?
Ei bine, nu. Oamenii care L-au născut pe Dumnezeu în inima lor nu mai pot suporta deșertăciunea lumii, poleiala tâmpă, iluzia oacheșă a plăcerii, zdrăngănitul dizgrațios al materiei, domnia cărnii urât mirositoare, dansul oligofren al obsesiei după bani. Nu mai pot. Nu mai e o afinitate electivă. E necesar, vorba cântecului tâmpit. E musai. Oamenii lui Dumnezeu mor sufocați de miasmele răutății gratuite și de piaza întunericului fardat. Mor de-a binelea. Și atunci fug.
De pildă, noi ca societate avem mitul moralității fără credință. Am auzit povestea ateului corect, meticulos, cultivând valorile umanismului.
E o minciună. Omul fără Dumnezeu e omul diavolului. O spune Scriptura. O spun toți oamenii sfinți din veac. El poate doar farda atent putreziciunea din inima lui. Poate acoperi stăpânirea demonului cu văluri groase de generozitate afectată. Dar fără Dumnezeu suntem niște viermi obsedați de cadavrul acestei lumi din care înfulecăm. Omul fără Dumnezeu e un psihopat în devenire, doar că nu o știe.
Vă dau trei exemple. Un jurnalist de doi bani, care după exitus nu va mai fi pomenit decât în catastifele bolgiilor se bucură acromegalic de imensa mizerie a batjocoririi unei slujbe către Dumnezeu, dar și de un atentat la ființa poporului român. În creatura asta, o răutate e lăudabilă, o jignire a credinței a milioane de români e ceva meritoriu.
2. Scriu despre Brâncoveanu, voievodul sângelui. Tremură carnea pe mine de durerea voievodului care și-a văzut copiii omorâți. Nu trebuie să fii credincios să simți o picătură din durerea acelui om. Trebuie să fii doar om. Un ateu imund îmi spune: e doar un interogatoriu unde își ascunsese banii. Restul e creștinopatie. Creatura psihopată nu simte, nu gândește, se bucură de o crimă monstruoasă, nu are neam, nu are ideal, are doar draci.
3. Un alt necredincios scrie despre Sfântul Brâncoveanu: o simplă execuție pentru corupție. Omul nu vrea să știe oroarea omorârii copiilor nevinovați, lupta pentru Hristos, faptul că dacă apostaziau primeau grațierea.
La fel de psihopați sunt cei care aduc sute de argumente măcelăririi copilașilor în pântece. Că e necesar medical (nu e, mă, niciodată), că nu e om (tu nu ești om), că nu simte (tu nu simți) etc. E bucuria diavolului când simte durerea altora și când ucide oameni.
E necesar să fugi în peșteri și în pustie de o asemenea lume?
E necesar.
