Preot Visarion Alexa
Postul înseamnă o smulgere din dependența față de lume, pe care o avem prin mâncare și prin toate cele ale firii, și o pregătire pentru lumea lui Dumnezeu, lume în care nu vom mai mânca, nu vom mai bea.
Maica Domnului a făcut acest lucru, a postit timp de două săptămâni înainte de Adormirea Sa. Se numește Adormire și nu moarte, pentru că moartea Ei s-a asemănat cu un somn.
Tradiția Bisericii spune că, atunci când a adormit, Maica Domnului a fost așezată într-un mormânt, la poalele Muntelui Eleon (Muntele Măslinilor) și de acolo trupul Ei a fost ridicat la Cer de către Fiul Său.
Maica Domnului, spune Biserica, este al doilea om ce a fost înviat, după Mântuitorul.
Această pregătire, prin care trecem timp de două săptămâni, ar fi potrivit să o legăm nu numai de Adormirea Maicii Domnului, ci și de momentul morții noastre, pentru că, e o certitudine, va veni un ceas când fiecare dintre noi va părăsi lumea aceasta.
Este un moment foarte potrivit, așadar, să medităm la moartea noastră, pentru că, stând față în față cu acest gând al morții noastre, vom învăța să punem accent pe lucrurile cu adevărat importante din viață, vom învăța să valorizăm fiecare zi, să apreciem fiecare moment trăit.
Se spune că perioadele acestea de post reglează omul nu numai din punct de vedere spiritual, ci și din punct de vedere biologic. În perioada postului, restricționând mult aportul de hrană, se produce un adevărat miracol în organismul nostru.
Dacă vă veți face analizele înainte de post și după el, veți observa că mari transformări se petrec în organismul nostru.
Iată cât sens a pus Dumnezeu în post și nu l-a făcut doar un chin, un supliciu pentru om, ci l-a făcut medicament, atât pentru trup, cât și pentru suflet.
Sufletul nostru se va trezi mai puternic, după o perioadă de două săptămâni în care sporim atenția noastră pentru toate cele duhovnicești. Parohiile rostesc rugăciuni puternice în perioada aceasta.
În fiecare dimineață, săvârșim Sfânta Liturghie, iar seara citim Paraclisul Maicii Domnului și sigur că un creștin-ortodox nu poate- sufletește, cel puțin- sta departe de viața parohiei din care face parte.
Chiar de te afli la serviciu, bine ar fi ca gândul tău să fie și în Biserică, alături de ceilalți frați, care se roagă și pentru tine.
Postul devine astfel o emancipare și o revigorare sufletească și biologică și v-aș ruga să-l priviți cu multă grijă și considerație, să-i dați sens adânc, nu să rămână doar o dietă.
Omul care nu este conștient că moare, că va veni un ceas când va părăsi lumea aceasta, strică tot sensul existenței lui, pentru că pune accente foarte proaste, rătăcește ani de zile.
Dacă ar ști omul cât de puține lucruri contează cu adevărat pentru existența lui, ar fi extrem de mulțumit cu viața pe care o are.
Pune ghemul de gânduri, de frământări și griji lumești care te stăpânesc într-o zi, în adâncul acestui post și vezi ce rămâne din el.
Postul acesta să vă aducă echilibru sufletesc, să adauge o treaptă sufletească, să revitalizeze organismul lipsit de chef, lipsit de sens și să-i redea puterea la care am fost chemați de Bunul Dumnezeu!
