Ieromonah Savatie Baştovoi
Postul nu este o dietă și nici măcar o performanță de voință. E bine să ne educăm voința, dar nu acesta este scopul postului.
Oamenii își propun să nu mănînce anumite bucate și simt o satisfacție atunci cînd reușesc. Își propun niște soroace și le respectă, iar asta le aduce mulțumire. Dar nu acesta este scopul postului. Dimpotrivă, toate aceste gînduri și scopuri, ca să nu mai spun de acela de a ne măsura calitatea postului cu cîntarul, zădărnicesc adevăratul scop și singurul care trebuie să fie: pocăința.
Postul are menirea să trezească în noi umilința celor săraci, fără a fi săraci; însingurarea celor pribegi fără a fi pribegi; sfîrșesla celor bolnavi fără a fi bolnavi; pregustarea morții deși încă vii, ca din toate aceste stări să ridicăm gîndul către Dumnezeu, Cel ce singur este mîngîitor și sprijinitor al orfanilor și străinilor.
Iată de ce toate toate discuțiile despre ce este permis și ce este oprit a mînca în post sînt niște deșertăciuni, fapt pentru care și Hristos le-a mustrat, poruncindu-ne să fim atenți la inimile noastre și mai degrabă la ce iese din gurile noastre, nu la ce intră.
