Poveste de când s-a stins lumina

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creștini. Pătrunși de frumusețea cărților pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi. Deodată, lumina s-a stins și au rămas cufundați în întuneric. Unul dintre ei zise:

– Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” și poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos și lumina se va aprinde.

Ceilalți doi au fost imediat de acord. Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric.

Atunci, s-a rugat și al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă.

În sfârșit, a început și cel de-al treilea să-și spună rugăciunea. Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniștit și cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toții, a plecat încet, pe bâjbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranța și s-a întors, în timp ce el își încheia rugăciunea, spunând “Amin!”, întreaga încăpere fu inundată de lumină.

Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriți, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:

– Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: „Mântuirea și rugăciunea nu stau în vorbe.”

Extras din Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe – Leon Magdan, editura Aramis – Patriarhia Română.

Total
45
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – octombrie, ziua 16

Next Post

Mărturie despre vindecarea unui băiețel de numai 2 ani de către Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

Related Posts