Decembrie 2021… Au trecut peste 800 de ani de când, undeva în sudul Dunării, la Târnovo, pe atunci capitală a Imperiului vlaho-bulgar, se năștea o pruncă blândă și frumoasă la chip, asemenea unui Înger – Sfânta Muceniță Filoteia. Inima îi era legată strâns de dragostea lui Hristos încă de la Sfântului Botez și apoi, prin grija mamei, care i-a sădit în suflet tainele dreptei credințe și ale rugăciunii. Numai 10 ani a stat Filofteia alături de mama sa, căci aceasta înainte de vreme se mută la viaţa veşnică, lăsând copila orfană în grija tatălui ei.
Așa cum se întâmplă, din păcate, până în zilele noastre, de multe ori, Filoteia era asuprită, certată și aspru pedepsită din pricina faptului că merge prea des la Biserică şi că risipeşte averea casei, dând milostenie la copiii orfani şi la oamenii săraci și neputincioși, după cum ne spune Sinaxarul: „Pe toate le dădea în mâinile săracilor. Căci hainele cele bune, atât numai le purta până când întâlnea vreun sărac și îndată se dezbrăca de dânsele așa de ușor, precum alții s-ar dezbrăca de niște zdrențe și le da săracilor”. Într-o toamnă, pe când avea numai 12 ani, Sfânta era trimisă zilnic de mama ei vitregă cu mâncare în câmp, la tatăl ei. Pe drum, obișnuia să le dea și copiilor săraci care îi ieșeau în cale câteva guri de mâncare. Pentru că întârzia la câmp din această pricină, tatăl ei s-a ascuns într-un desiş și de acolo a văzut cum Sfânta Filofteia făcea milostenie cu cei în nevoie. Furios, a aruncat asupra Sfintei barda pe care o purta la brâu şi, tăind-o la picior, din cauza rănii, aceasta și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Cuprins de frică și de remușcare, a încercat să ridice de jos trupul și să-l ascundă din cărarea pe care treceau oamenii către câmp, însă, prin minune dumnezeiască, trupul Sfintei se făcuse greu ca o piatră. Conștientizând că, orbit de mânie, tocmai devenise călăul propriului său copil, tatăl se hotărăște să mărturisească fapta necugetată arhiepiscopului de Târnovo. Luând cu el sobor de preoți și diaconi, ierarhul a tămâiat trupul și, după rugăciunile rânduite, a încercat să înalțe trupul Sfintei, însă acesta tot nu putea fi urnit din loc. Tradiția spune că, în acea clipă, ierarhul s-a gândit să rostească numele mai multor oraşe, aflate la nord și la sud de Dunăre, iar când a pronunțat numele Mănăstirii Curtea de Argeş, trupul Sfintei a devenit dintr-o dată uşor, așa cum era înainte.
Nu se știe cu exactitate anul în care Moaștele Sfintei Filoteia au ajuns în țara noastră, însă cert este că binecuvântatul moment s-a petrecut în timpul voievodului Radu cel Mare (1495-1508), rămânând aici până la cucerirea oraşului de către otomani, în 1393, revenind, ulterior, în Țara Românească, în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Acesta le-a primit cu multă bucurie și care le-a așezat în Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeș, care avea statut de Catedrală Mitropolitană. Astfel se explică și ziua pomenirii Sfintei, pe 7 decembrie, după hramul Sfântului Nicolae.
Deși majoritatea pelerinilor care ajung an de an la Curtea de Argeș în preajma zilei de 7 decembrie știu detalii legate de viețuirea duhovnicească a Sfintei Mucenițe Filoteia, puțini sunt cei care cunosc un alt aspect aparte legat de Sfintele sale Moaște: blestemul care face ca ele să nu se risipească prin alte locuri, ci să rămână întregi pentru totdeauna.
Istoria consemnează faptul că, Mitropolitul Cosma Popescu al Ungrovlahiei (1787-1792), temându-se că în timp, din diferite pricini sociale sau politice, Moaștele Sfintei Filoteia ar putea ajunge în alte părți ale lumii, a lăsat un blestem prin care sunt aspru afurisiți toți cei care ar îndrăzni, în mod necuvenit, să înstrăineze vreun fragment din osemintele Sfintei. În acest an s-au împlinit 230 de ani de la existența acestui blestem care sună astfel: „Cosma, Milostiv Bogin – cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop Mitropoliei Ungrovlahiei, fiindcă ne înștiințăm smerenia Noastră că din Sfintele Moaște ale Sfintei Mucenițe Filoteii, ce se află în Biserica Domnească din orașul Argeșu, s-ar fi risipindu în mici părticele, iată dar, poruncim cuvioșiei tale, Arhimandrite chir Partenie, igumen Argeșului, să le pecetluiești într-un săculețu de bogasin nou, lăsându-i afară numai mâna cea dreaptă pentru sărutarea norodului. Și așa pecetluite să le așezi în sicriu. Și să știe fieșcare să se ferească a nu cuteza să ciupească, cât de puțin din Sfintele Moaște, că am pus blestem asupra cui a cuteza a se atinge să ia. Într-aceasta și chip să urmezi! Și să fii blagoslovit! 1791, mai 10.”
Chip al sfințeniei și ocrotitoare a poporului român dreptcredincios, Sfânta Muceniță Filoteia rămâne patroana prin excelență a copiilor şi a tinerilor, grabnică ajutătoare și tămăduitoare în vreme de boală și sprijin de încedere tuturor celor care au chemat-o în rugăciune la vreme de încercare. Cei care, de atâta vreme, nu lipsesc niciodată în data de 7 decembrie de la ziua ei, sunt martori ai evlaviei înălțătoare și ai cinstirii de care se bucură atât de tânăra mărturisitoare a lui Hristos – Sfânta Muceniță Filofteia.
Puteți citi și:
