Povestea monahului

(Un monah cu rugăciune adâncă, de la Vechiul Russikon, povesteşte Părintelui Sofronie despre copilăria lui)

Familie săracă într-un sat din Rusia (pe la sfârşitul veacului al XlX-lea); tatăl murise, fratele cel mare poartă povara familiei; feciorul cel mic (poate copilul cel mai mic), este mereu bolnav, dar… vrea să intre la mănăstire.

Fratele cel mare îi spune:

– Stai cu noi; în mănăstire n-o să te poată primi – acolo trebuie să munceşti. Tu eşti mereu bolnav… Ră­mâi tu cu noi…

Dar de săraci ce erau, nu mai puteau să se îngri­jească de el.

Se duce mama la biserică cu pruncul, şi merge îna­intea icoanei Maicii Domnului, şi ia pruncul în braţe, şi-l tinde Ei:

– Tu vezi, Stăpână…, nu mai pot să mă îngrijesc de el.  Ţie  ţi-l  dau.  De  acum este  fiul  tău:  Rogu-Te, Stăpână bună, primeşte-l întru grija Ta.

În noaptea aceea visează feciorul un vis: o Doam­nă, strălucind cu lumină, preaslăvită, măreaţă. Ştie că este Împărăteasă, dar ştie că este şi mama lui…

Împărăteasa îi dă o mică legătură, o basma cu ceva înfăşurat în ea, şi îi zice:

– Mergi la Împăratul şi-I dă acestea.

Se duce feciorul. Şi intră într-o sală mare, foarte lungă, plină de lumini. La capătul ei sade pe Scaun – Împăratul, înconjurat de feţe domneşti, de slujitori, de ostaşi. Feciorul face câţiva paşi, dar cuprins de frică multă, cade cu faţa la pământ.

Zice Împăratul cuiva dintre cei de lângă El:

– Mergi şi ridică-i legătura, şi vezi ce cuprinde.

Slujitorul o desface.

– Două inimi zdrobite!

Împăratul se ridică şi zice pruncului:

–  Atunci – tu eşti fiul Meu!

Şi se trezeşte copilul.

Din acea zi, nu a mai fost niciodată bolnav.

Traducere din limba greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.

Total
22
Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Post

Lumină și sare

Next Post

Pustnicul și tâlharul

Related Posts