Aproape final de septembrie. După zile și luni întregi de soare arzător, cu amintiri nenumărate și ținute în taina sufletului, începutul de toamnă vine ca un ceas deșteptător și ne amintește tuturor – de la mic la mare – de acei fiori ai noului început de școală, de dascălii noștri – educatori, învățători, profesori – felinare pe drumul vieții fiecăruia dintre noi.
Multe sunt numirile pe care le poartă dascălii și pe care le merită fără îndoială: repere, ghizi sau oameni special-trimiși de Dumnezeu direct din Rai, parcă, pentru a sculpta personalități și a educa așa cum doar ei știu să o facă. Nu e deloc întâmplător, poate, nici faptul că, la câteva zile de la începutul școlii, în ziua de 24 septembrie, Biserica noastră a rânduit să facem pomenirea unui alt model demn de urmat: Sfânta Mare Muceniță Tecla, prima femeie martir a Bisericii noastre, chinuită aspru pentru că și-a mărturisit public credința în Hristos. Vă invităm să îi descoperiți povestea în rândurile de mai jos!
Sfânta Muceniță Tecla s-a născut în orașul Iconium, capitala Licaoniei, o regiune mare din centrul Anatoliei, aflată la 420 de km de Constantinopol (Istambulul de astăzi), în locul în care au ajuns să propovăduiască Sfânta Evanghelie a lui Hristos Onisifor și Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba. Sfânta Tecla provenea dintr-o familie de excepție: părinții săi erau oameni cultivați, bogați și cunoscuți în oraș pentru bunăstarea lor. Sfântul Metodie, Episcopul Patarelor – Liciei (311) spunea despre Sfânta Tecla că era „știutoare de filozofie și de arte frumoase și când vorbea cu putere și elocință, blândețe și ușurință, atrăgea pe toți prin farmecul cuvintelor sale”. La vârsta de 18 ani, părinții ei au logodit-o cu Tamir, fiul guvernatorului orașului, care era foarte încântat de calitățile soției sale.
Într-una dintre zile, în jurul anului 44, pe când Sfântul Apostol Barnaba și Sfântul Apostol Pavel ajunseseră în casa lui Onisifor pentru a propovădui Evanghelia și în cetatea Iconium, Sfânta Tecla s-a furișat lângă geamul casei în care se aflau Sfinții Apostoli și a rămas aici timp de trei zile, ascuzându-se de oameni, ascultând cuvintele pline de Duh ale Apostolilor și uimindu-se de minunile pe care aceștia le săvârșeau. Însă, secretul Sfintei Tecla a fost aflat la scurtă vreme. Mama sa, păgână fiind, l-a denunțat autorităților pe Sfântul Apostol Pavel, care a fost prins imediat și aruncat în temniță, cu gândul că se va lepăda de cele propovăduite. Însă, n-a fost să fie așa. Din contra, într-una dintre nopțile în care Sfântul Apostul Pavel era închis, Sfânta Muceniță Tecla își ia inima în dinți, se duce la temniță, îi dă un ban de aur paznicului care o lasă să intre la Sfântul Apostol Pavel, iar acesta, în cele din urmă, o botează în numele lui Hristos.
Zilele au trecut și a venit momentul judecății. La proces, sentința finală a fost ca Sfântul Apostol Pavel să fie alungat din oraș, însă Sfânta Tecla a refuzat să se dezlipească de părintele ei duhovnicesc și de cel care i-a dăruit Sfântul Botez, în pofida tuturor lacrimilor, amenințărilor și promisiunilor materiale pe care mama ei și guvernatorul provinciei i le-au adus înainte. Văzând-o neclintită din hotărârea de a-l urma nu pe Tamir, soțul ei, ci pe Mirele cel Ceresc, mama Sfintei Tecla, înfuriată amarnic, în înduplecă pe judecător să o condamne la moarte prin ardere pe rug. Decizia a fost pusă în aplicare de îndată, însă tot atunci s-a petrecut și minunea: făcând Sfânta Tecla Semnul Sfintei Cruci peste flăcări, o mare de lumină s-a pogorât asupra ei, rămânând neatinsă de flăcări. Apoi, o ploaie torențială a stins flăcările, iar tunetele și fulgerele i-au împrăștiat pe călăi, oferindu-i Sfintei Tecla ocazia de a fugi. Alergând de îndată, i-a găsit pe Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba într-o peșteră din apropierea orașului și alături de ei a mers să propovăduiască Evanghelia lui Hristos în Antiohia, făcând multe minuni și trecând prin multe primejdii din pricina credinței. Se spune că, la sfârșitul vieții sale, o piatră s-a despicat și a primit-o înăuntrul ei, devenindu-i mormânt. Astfel, la 90 de ani, Sfânta Muceniță Tecla a trecut din această lume în Împărăția Cerurilor, întâlnindu-se cu Hristos-Mirele pe care L-a vestit tuturor și L-a urmat o viață întreagă.
Așa a fost Sfânta Tecla. Model de credință, curaj și statornicie pentru mulți dintre noi, cei care încercăm cu tot dinadinsul să păstrăm nealterate valorile creștine într-o societate a haosului continuu și a ispitelor. Câți dintre noi am fi în stare să ne asumăm Crucea pe care și-a ales-o Sfânta Tecla? Câți am fi dispuși să ne schimbăm viața radical pentru a asculta întocmai de cuvântul Evangheliei? Câți am alege pătimirile în locul avuției, în locul unui trai îmbelșugat? Cu siguranță, nu mulți dintre noi am răspunde afirmativ.
Ce putem face, în schimb? Putem urma pe cât se poate poveștile de viață și faptele demne de laudă și pline de duh ale Sfinților înscriși în calendar! În loc să ne poticnim pe cale, să ne pierdem timpul cu mărunțișuri care ne încurcă pe poteca mântuirii, să ne însoțim cu prieteni de drum asemeni Sfintei Tecla. Și să ținem seama de un lucru: dacă Sfinții pe care îi cinstim în fiecare zi au fost oameni, atunci și noi putem ajunge asemenea lor! Avem nevoie doar de puțin curaj!
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
Puteți citi și:
Sfânta întâia Muceniță și întocmai cu Apostolii Tecla
Acatistul Sfintei întâi Mucenițe și întocmai cu Apostolii Tecla
