Preot Alexandru Lungu
Se va termina și căldura peste puțin timp și vom plânge după ea. Va veni răcoarea și nopțile lungi, iar pe noi ne vor năpădi stările de nostalgie după aceste temperaturi.
Suntem un popor veșnic nemulțumit, de locul unde s-a născut, de vremea caldă sau friguroasă de afară, de prietenii pe care îi avem sau nu, iar lista ar putea sa continue la nesfârșit.
Îmi scria cineva faptul că preoții ar trebui să iasă în procesiuni pentru ploaie. Și i-am adus aminte de Sfântul Ilie Tesviteanul și acei 3 ani și 6 luni de secetă. Să asculte Dumnezeu ruga unui singur om în detrimentul unui popor întreg care suferă, aia da îndrăzneală. Dacă ar fi să scrie azi presa despre el ar spune că este un tiran, un egoist, un călugăr nebun, nicidecum un Sfânt.
Dacă un Constantin Brâncoveanu şi-ar da copiii spre moarte doar pentru a nu renunța la religia în care s-au născut, păi ar vuii ziarele și internetul, despre cât de inuman poate fi ca părinte un astfel de om care pune credința înaintea vieții propriilor copii.
Trăim niște vremuri în care am devenit în multe momente incoerenți în gândire, duplicitari în decizii, incapabili de a ține o linie, dându-ne după ceea ce ne facilitează avantaje.
Omul se plânge veșnic de toate și nu mai are capacitatea să vadă frumusețea acestei lumi. Da, cu toate lipsurile, războaiele, frământările care sunt de când lumea, dar totuși încă suficiente motive să fie fericit.
Bucurați-vă de soare și căldură, atunci când este vară. Dați slava lui Dumnezeu pentru ploaie și răcoare atunci când vin, așa sunt lunile de toamnă și primăvară. Ce dacă trebuie să curățăm zăpada de pe mașini și din fața blocului, e cel mai frumos veșmânt peste pământ albul zăpezii.
Luați totul ca atare, lăsați-vă mai des în mâna lui Dumnezeu și fiți voi înșivă în gândire. Prea ne-am pierdut busola și permanent o căutăm la alții. Iubiți-vă țara, limba, vremea, bogățiile și lipsurile.
Putem trăi viața toată găsind doar lipsurile din ea. Sau putem alege să ne bucurăm de ea, văzând în fiecare zi câte miracole se petrec în viața noastră. Începeți cu mulțumirea că ați mai deschis ochii pentru încă o zi. Sus inima!
