Preot Ioan Istrati
Mi-aduc aminte de Sfântul Părinte Cleopa, cât era de scump și de smerit. Cum glumea el cu o copilărie sfântă, deși era un titan de nevoință și un uriaș al rugăciunii. Cum i-a sărutat el mâna tatălui meu, cu o smerenie care izvora din Dumnezeu. Cum m-a îmbrățișat și mi-a zis cât e de minunat să fii preot al Dumnezeului celui preaînalt. El trimitea pe cei ce voiau să se boteze la tata și tata îi catehiza și apoi îi cufunda într-un butoi mare de lemn plin cu Harul lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte cum a stat cu noi preț de două ceasuri, povestindu-ne despre cum a stat el în pustie, într-un bordei sub pământ. Cum veneau păsările și îi cântau. Și imita toate păsările: huhurezul, privighetoarea, gaița, mierla, cocoșul de munte, toate veneau lângă bordei “trimise de Maica Domnului să-i îndulcească viața”. Era bucuros că avea câțiva arhierei care i-au stat sub mantie la călugărie. Am sărutat și eu de câteva ori mâna lui sfântă.
Mintea lui era un diamant cu sute de idei pe care le rostogolea ca pe niște bulgări de lumină, toate sub soarele Scripturii. Totul mergea către Biblie și își găsea sensul în ea. Era un mărturisitor al Scripturii și un mare misionar, prin predicile sale de pe cerdacul Duhului Sfânt. Și sutele de mii de credincioși care s-au întărit în credință prin el, care s-au spălat de păcate sub patrafirul lui vechi auriu, mototolit de nevoință, care s-au împărtășit cu Dumnezeu în Liturghie.
Așa că azi e sărbătoare în cer pentru toți oamenii sfinți care s-au nevoit toată viața lor, care au păstrat jurământul sfânt și au slujit toată viața lor lui Dumnezeu în Sfânta Liturghie.
