Ieromonahul Savatie Baștovoi
Reglementarea preoției de către stat, prevăzută în Legea nr. 489/2006 și completată în 2025, contrazice însăși ideea de libertate religioasă.
În România poți practica vrăjitoria, șamanismul, tot felul de psihoterapii și guruisme, dar nu preoția. “Exercitarea fără drept a atribuţiilor de preot constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal” (Art. 23, 4). Dacă cineva crede că astfel Biserica primește o mînă de ajutor în lupta cu șarlatanii în haine de preoți, se amăgeste.
Prin atragerea unui arbitru extern în judecarea unei chestiuni esențiale, precum este preoția, Biserica își pierde suveranitatea și sensul.
Hristos este primul Preot și dătător al preoției, prin Biserică, de aceea nici o altă entitate, stat sau ocîrmuire, nu poate judeca sau hotărî cele cu privire la preoție, decît Biserica.
A conferi statului dreptul de a judeca preoția și “atribuțiile de preot”, este tot una cu a-L da pe Hristos la judecată încă o dată.
Statul poate să interzică slujirea creștină prin lege și să pedepsească pe preoți chiar și cu moartea, așa cum a fost din Imperiul Roman pînă la comunism, dar Biserica nu poate avea cîrdășie cu un astfel de stat. Această falsă “simfonie” în care Biserica asmuță statul asupra preoților incomozi, iar statul folosește Biserica în alegeri nu este altceva decît un chimval răsunător care merge înaintea prăbușirii noastre.
Am văzut cu toții în pandemie cum printr-un simplu ordin se pot închide Bisericile, iar preoții care și-au făcut slujba poruncită de Hristos au fost amendați. Șeful poliției scria postări în care ne învăța cum să folosim lingurița la Împărtășanie. Ei, de acum vom putea fi și bagați la pușcărie dacă nu ascultăm.
Prin trecerea preoției la fapte penale, așa cum stipulează actuala lege a cultelor, ne vom trezi la pușcărie pentru că am botezat, am hrănit un flămînd sau am cercetat un bolnav, căci toate acestea sînt “atribuții preoțești”, cum le numește noua lege. Ba mai mult, dacă mîine guvernul sau vreun ong va cere Patriarhiei să își formuleze oficial poziția față de avort și homosexualitate, BOR se va vedea pusă să aleagă între a le aproba (și astfel să se deaființeze) sau să le condamne și astfel să își pună sub incidență penală toată preoția.
Libertatea religioasă și de conștiință înseamnă linertate religioasă și de conștiință. Atît. De felul în care sînt respectate se ocupă statul. Iar preoția este a lui Hristos și de ea se ocupă Biserica. Dacă statului nu îi place de Biserica noastră, să o interzică, dar dacă o recunoaște, să o și respecte.
Pentru faptele lumii acesteia, preoții sînt pedepsiți de către stat, dar de felul în care îşi indeplinesc “atribuțiile de preot” lăsați să se ocupe Biserica, așa cum o face de două mii de ani.
