Preot Visarion Alexa
Un părinte, un profesor, un medic, un preot a trecut peste barierele propriei sale existențe și rezistențe psihice, ca să vă fie dumneavoastră bine.
Mi-a spus, cândva, Bătrânul meu, să am grijă să nu pună cineva stăpânire pe mine și acum vă spun și eu dumneavoastră acest lucru.
Cineva care te face robul lui îți va lua toată energia, toată forța, toată dăruirea.
Dragostea noastră trebuie să fie ca a Lui. Nobilă!
Nu vă faceți robii mofturilor oamenilor, ci încercați să iubiți cu noblețe, așa cum Dumnezeu a iubit.
Ați văzut că dacă tu Îi întorci spatele pe la douăzeci de ani, El are răbdare și te așteaptă până împlinești șaizeci?
Cum spune și o frumoasă rugăciune din Slujba Sfântului Maslu: “Tu, Doamne, Cel ce porți fără de mâhnire căderile noastre…”
Vă dați seama la ce fel de a iubi ne cheamă Dumnezeu?
Nu există bucurie mai mare decât să faci pentru un om orice pentru a-l scoate din rătăcire și tristețe.
Nu există bucurie mai mare decât să ai conștiința că prezența ta în viața unui om l-a ajutat să rămână puternic.
Că dintr-o frunză bătută de vânt s-a transformat într-un stejar cu rădăcini puternice, pentru că tu ai pus sufletul tău pentru el.
Tu ai suspendat toate nevoile și dorințele tale, pentru ale lui, fără să simți suferință, ci doar bucurie venită de la El.
Pentru ce mergeți la Biserică? Ce dorințe ascunse vă aduc aici? Cu ce gânduri veniți?
Faceți în așa fel încât să mergeți la Biserică chemați doar de felul Lui de a exista pe pământ, de felul Lui de a iubi lumea.
Încetați cu răutățile, cu invidia, cu orgoliul, cu geloziile, cu egoismul stupid.
Undeva, cândva, un om s-a chinuit pentru dumneavoastră.
Un părinte, un profesor, un medic, un preot a trecut peste barierele propriei sale existențe și rezistențe psihice, ca să vă fie dumeavoastră bine.
Cineva și-a smuls din carnea lui și a pus în dumneavoastră ca să trăiți.
Omul care nu rupe din el, care nu pune pentru un altul viața sa (carieră, psihicul său, tot ce e el), va fi un anxios și un depresiv.
El e omul îndrăgostit de el însuși, el e cel ce moare de mila și de dragul lui, el e, de altfel, omul mușcat de demon.
Nu e departe, trebuie doar să ne privim fiecare în oglindă…
O lumânare aprinsă este puțin.
Lumânarea nu se roagă pentru dumneavoastră, acatistul dat preotului nu e suficient.
Trebuie să existe o simfonie. O tobă care sună urât și o vioară care scârțâie, dacă se vor armoniza, va ieși ceva minunat.
Preotul e toba, iar dumneavoastră sunteți vioara. Dacă vreți să facem o simfonie, să ne acordăm în simțire și în rugăciune și astfel se vor auzi notele Dumnezeirii.
