Ierom. Savatie Baştovoi
Fiecare Sfînt a avut un cuvînt, o concluzie esențială care a stat la temelia viețuirii sale și pe care ne-a lăsat-o nouă. Aceste cuvinte esențiale sînt înscrise, de obicei, pe papirusul pe care Sfinții teologi îl țin în mînă în Ucoană. De pildă, Sfîntul Siluan Athonitul e cunoscut pentru cuvintele: “Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui”.
Sfîntul Serafim din Sarov este cunoscut prin cuvintele “Scopul vieții creștine este dobîndirea Duhului Sfînt“. Țin să zic că traducerea răspîndită nu este una potrivită, deoarece s-a tradus cuvîntul “agonisore” (steajanje) prin “dobîndire”, cuvinte care schimbă profund sensul teologic al apoftegmei.
Toți cei botezați dobîndesc Duhul Sfînt, dar mulți Îl pierd. Scopul vieții creștine este tocmai agonisirea Duhului Sfînt prin nevoințe și pocăință. Duhul Sfînt este comoara supremă și se pierde și se înmulțește în funcție de viețuirea noastră. Adică putem fi lipsiți de Duhul Sfînt, putem avea conlucrarea Duhului Sfînt, (cercetați), dar putem fi “plini de Duhul Sfînt”, așa cum s-a zis despre Sfîntul Ștefan, întîiul mucenic. Acesta este un prilej de cugetare cu adevărat teologică la care ne îndeamnă Sfîntul Serafim.
