Dumnezeule! Cel ce știi păcatele mele și pocăința mea, Tu știi durerea inimii mele, prin care n-am încetat a plânge, pentru că te-am mâniat pe tine, Doamne.
Tu știi ostenelile mele prin care mi-am smerit păcătosul trup, pentru că am îndrăznit de am făcut fărădelege și am mâhnit bunătatea Ta.
Tu știi mâhnirea sufletului meu, care de când am cunoscut păcatul, n-a încetat în toată vremea a se întrista și cu amar a se tângui, că a mâniat milostivirea Ta.
Acum ascultă suspinul meu, ia aminte rugăciunea mea, vezi inima mea care se topește ca ceara, cercetează rărunchii mei, vezi lacrimile mele și miluiește sufletul meu.
Lasă fărădelegile mele, iartă păcatele mele, nu pomeni lucrurile mele cele rele, despre mila ta pomenește-mă, pentru bunătatea ta, Doamne.
Primește pocăința mea, primește rugăciunea și tânguirea mea și primește și sufletul meu.
Extras din Vieţile Sfinţilor – Cuvioasa Teodora, care s-a nevoit în chip bărbătesc (11 septembrie).
