Prin iubire, suntem aşezaţi în palmele lui Dumnezeu. Când alegem să urâm, să fim morocănoşi, dificili şi răutăcioşi, suntem în mâinile altcuiva

PS Ignatie (Episcopul Hușilor)

«Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui». (Ioan 10, 27-31)

Câţi dintre noi avem o conştiinţă vie a faptului că suntem în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl? Evanghelia ne spune că, dacă noi suntem în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl, nimeni nu ne va putea face rău sau noi înşine nu ne vom putea pierde nici credinţa, nici calitatea de fii ai lui Dumnezeu. Din nefericire, poate că nici nu ştim ce înseamnă să fim în mâinile lui Dumnezeu, să avem siguranţa că nimeni nu ne poate smulge de acolo.

A sta în mâinile lui Dumnezeu înseamnă, conform Evangheliei, a deveni noi înşine martori ai iubirii răstignite, a iubirii lui Hristos. El însuşi ne spune, în Evanghelie, că proba faptului de a fi ucenicii Lui este să ne iubim între noi. Numai în felul acesta putem ajunge în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl.

Hristos, când a fost pe cruce, când se jertfea din dragoste absolută pentru noi, Și-a încredinţat duhul Său în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl. Numai aşa Dumnezeu ne primeşte în palmele Sale, dacă este dragoste între noi. Fără această dragoste, noi nu putem să stăm în mâinile lui Dumnezeu. Dacă nu stăm în mâinile lui Dumnezeu, putem fi răpiţi oricând. Diavolul ne poate fura oricând licărul de credinţă pe care o avem. Ne descumpănim şi renunţăm uşor. Ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu, nu înţelegem rostul încercărilor atunci când ele vin asupra noastră. În felul acesta ne răcim şi nu mai avem căldura credinţei în Dumnezeu.

Cărturarii şi fariseii erau pregătiţi să arunce cu pietre în Hristos pentru că mărturisea că El este Fiul lui Dumnezeu. În urma unei astfel de tentative de a arunca cu pietre în El, Hristos le spune: «dacă voi veţi constata că Eu nu fac lucrările lui Dumnezeu, atunci să nu credeţi în Mine. Dacă veţi vedea că Eu fac lucrările lui Dumnezeu-Tatăl, chiar dacă nu credeţi în Mine, să credeţi în aceste lucrări. În felul acesta veţi descoperi Cine este în acestea».

Tot ceea ce noi săvârşim în Biserică, Liturghia, slujbele, rugăciunile, toate sunt lucrările lui Dumnezeu prin care El îşi face simţită prezenţa în viaţa noastră. Dacă sunt momente în care nu credem în Hristos, măcar să credem în aceste lucrări ale lui Dumnezeu-Tatăl. În felul acesta vom simţi prezenţa Preasfintei Treimi în viaţa noastră. Să ne străduim, pe cât ne stă în putinţă, să ajungem la conştiinţa că, prin iubire, suntem aşezaţi în palmele lui Dumnezeu. Când nu iubim, când alegem să urâm, să fim oameni morocănoşi, dificili şi răutăcioşi, nu mai suntem în mâinile lui Dumnezeu. Atunci suntem în mâinile altcuiva.

Sursa: http://episcopiahusilor.ro