– Ce face sora ta? Cum o duce cu soţul ei?
– Părinte, am auzit că are greutăţi, dar face răbdare şi merge înainte.
– Aşa este. Atunci când doi sunt înjugaţi, iar unul este puţin mai slab sau mai leneş, atunci celălalt depune mai multă putere şi trage, târându-l oarecum şi pe acela. Ai văzut? Oameni din lume şi fac lucrare duhovnicească. Iar voi aici sunteţi ca nişte prinţese. Ia gândeşte-te la o mamă care are patru copii, unul întârziat mintal, altul bolnav psihic, altul anemic, iar al patrulea care umblă nopţile pe drumuri. Iar cu soţul ei – cine ştie ce fel de om o mai fi şi acela – să aibă, sărmana, alte necazuri. Şi să suporte atâtea şi atâtea, fără să cârtească sau să răbufnească şi fără să aibă cui să-şi spună durerea sa, căci unele lucruri din familie nu se pot spune oriunde. Se poate, de pildă, ca bărbatul să plece de acasă şi să nu-i lase nici mâncare. Să nu aibă, sărmana, nici bani să plătească chiria şi să vrea să o scoată din casă. Să fie nevoită să lucreze oriunde, să întâmpine primejdii, apoi să vină să-ţi spună: „Fă rugăciune să mă păzească Dumnezeu cel puţin de aceste primejdii!”. Sau, bărbatul ei să fie beţiv, să nu lucreze, ci să meargă numai la cafenea, iar ea să fie nevoită să spele scările blocurilor. Acela să vină beat la miezul nopţii, să o bată şi să-i ceară banii pe care i-a câştigat ea sau să meargă el însuşi să-i ia de la cei la care a lucrat femeia lui. Aceasta este adevărată mucenicie.
Desigur, unele femei au păcate şi le plătesc în felul acesta, dar sunt altele care nu au. Acestea vor primi răsplata întreagă pentru necazurile pe care le suferă. Cunosc o mamă, care era ca un îngeraş, un suflet foarte bun, copilul cel mai bun şi mai liniştit al familiei, dar care a nimerit un om sucit. Cum de s-au înşelat părinţii ei?! S-a căsătorit cu un beţiv, care de mic a fost un vagabond. Tatăl lui se îmbăta şi a luat şi el obiceiul aceluia. Ea, sărmana, să lucreze pe la străini, să se omoare cu treburile casei, iar acela să o bată şi s-o ameninţe cu cuţitul. De câte ori nu i-a spus: „O să te omor!”, şi ea să tremure de frică să nu o omoare. Mucenicie suferă! Mai are şi patru copii. Părinţii ei au ajuns până acolo, încât i-au propus să divorţeze, dar ea le-a spus: „Îmi spune cugetul să mai fac puţină răbdare”. Şi face răbdare. Vă daţi seama? Nu a citit nici Patericul, nici Vieţile Sfinţilor, dar cu toate acestea face răbdare. Odată i-am spus: „Bine, dar copiii tăi nu intervin?”. „Încă sunt mici, mi-a răspuns ea, au numai şaisprezece şaptesprezece ani. Lasă să meargă în armată şi după aceea îl vor lua în primire”. Adică, va mai mânca bătaie până ce vor merge copiii ei în armată.
Extras din Viața de familie – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
