Preasfinția Voastră [1], binecuvântați! Știm că sunteți născut în această zonă, din familie de palestinieni și sunteți episcop în cadrul Patriarhiei Ortodoxe-Grecești a Ierusalimului. Am vrea să ne spuneți câteva cuvinte despre Preasfinția Voastră. Ați fost convertit la Ortodoxie sau v-ați născut într-o familie ortodoxă?
Întâi de toate, aș vrea să-mi exprim dragostea și prețuirea față de mănăstirea dumneavoastră, față de lucrarea duhovnicească și filantropică pe care o desfășurați.
Palestina este leagănul în care s-a născut creștinismul. Noi nu am luat creștinismul din altă parte, aici a început. De aceea, Biserica noastră este considerată ca fiind „maică a Bisericilor”. Eu aparțin acestei istorii, aparțin istoriei mari a creștinilor din Țara Sfântă. M-am născut într-o familie ortodoxă. Fac parte din comunitatea palestinienilor creștin-ortodocși, comunitate veche de mai bine de 2000 de ani. Istoria satului meu și a împrejurimilor lui este strâns împletită cu creștinismul. De aceea, creștinii palestinieni se simt mândri că aparțin acestei comunități de creștini autentici. Acum, Palestina este populată și de creștini, și de musulmani, dar trebuie să știm că islamul a venit aici abia în sec. VII. Înainte de venirea lui, aici era deja creștinismul de câteva secole bune. În primele patru veacuri, creștinii din această regiune, precum și cei din întreaga lume, s-au confruntat cu prigoniri masive, iar prin aceasta Biserica noastră s-a împodobit cu mulțime de Mucenici.
În secolul IV, Sfântul Împărat Constantin a acordat libertate tuturor cultelor religioase, iar creștinismul a dobândit statutul de religie oficială a Imperiului bizantin. În aceeași perioadă a ajuns în aceste părți Sfânta Împărăteasă Elena și a început să construiască lăcașuri de închinare pe aceste locuri sfinte: Biserica Învierii, a Sfântului Mormânt, a Nașterii Domnului și altele. Odată cu venirea ei a încetat și prigoana împotriva creștinilor.
„FIECARE DINTRE NOI ARE DREPTUL SĂ-ȘI IUBEASCĂ ȚARA, DAR SĂ NU UITĂM UN LUCRU: APARȚINEM BISERICII CELEI UNA”
Creștinismul palestinian, însă, este mai vechi decât recunoașterea împăratului și nu a început odată cu Imperiul bizantin sau odată cu venirea Sfintei Împărătese Elena. Dacă citim în Faptele Sfinților Apostoli episodul care descrie momentul Cincizecimii (considerat ca fiind ziua de naștere a Bisericii), cine era de față atunci când s-a pogorât Sfântul Duh? Acolo sunt enumerate mai multe seminții, iar între ele sunt menționați și arabii. Așadar, credința ortodoxă ne unește pe toți. Eu, ca palestinian, îmi iubesc patria, așa cum și voi, românii, vă iubiți țara. Fiecare dintre noi are dreptul să-și iubească țara, dar să nu uităm un lucru: aparținem Bisericii celei Una, Sobornicești și Apostolice, așa cum o numim în Simbolul Credinței. Aparținem aceleiași Biserici, prin urmare suntem o familie. Eu, adesea, când slujesc la Sfântul Mormânt, zic și în greacă și în arabă, rusă, română, georgiană, sârbă, etc. Atunci când mergem în America sau în Franța, spunem și în limbile localnicilor. Folosim toate limbile credincioșilor ortodocși, pentru că Dumnezeu înțelege toate limbile pământului. Important este să ne rugăm cu dragoste și cu smerenie.
În primele secole, palestinienii aparțineau Bisericii Ierusalimului?
Administrativ vorbind, teritoriul despre care vorbim aparținea palestinienilor. La Sinodul IV Ecumenic, atunci când au recunoscut episcopul locului și l-au desemnat patriarh, i-au dat titlul de Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine. Și astăzi, când cântăm „onorul” Patriarhului, spunem exact la fel. Aceasta este istoria noastră.
„DIN NEFERICIRE, PALESTINA APROAPE CĂ S-A GOLIT DE CREȘTINI”
Ce s-a întâmplat cu propovăduirea creștinismului în Sevastia și Samaria, că avem prăznuirea Sfintei Fotini samarineanca și altor Sfinți palestinieni, precum și Mucenicul Filumen?
Eu sunt arhiepiscop al Sevastiei, dar nu stau în Sevastia pentru că nu mai sunt creștini în această regiune. Avem acolo numai ruine. Prigoana împotriva creștinilor palestinieni a fost mai accentuată în perioada Imperiului otoman. Am avut aici 400 de ani de stăpânire otomană, precum s-a întâmplat și în alte țări creștine europene. Mulți creștini au plecat din aceste locuri, în alte țări sau continente unde nu exista prigoana anticreștină.
Existau o jumătate de milion de creștini palestinieni, numai din regiunea Bethleem, care au plecat din cauza prigoanei otomane. Din păcate, în zona Samariei, majoritatea creștinilor au plecat atunci în vremea stăpânirii otomane, dar și după aceea, din motive politice. În zilele noastre, în cetatea nouă a Samariei, cred că mai sunt aproximativ 1000 de creștini. Din nefericire, Palestina aproape că s-a golit de creștini. Acum creștinii mai reprezintă doar 1% dintre locuitorii Palestinei, aceasta și pentru că familiile de creștini palestinieni nu mai fac copii. Musulmanii fac mulți copii. De aceea, eu, de fiecare dată când merg să slujesc în satele de arabi creștini, le spun să facă mulți copii, ca să se înmulțească creștinii.
CONVERTIRI TAINICE LA CREȘTINISM
Totuși, în ultima perioadă, cunoaștem un fenomen mai amplu de convertire a arabilor la creștinism. Este real acest lucru?
Acest fenomen este mai ascuns. Nu se desfășoară la nivel oficial. De exemplu, în perioada regimului comunist din Rusia, România, sau alte țări europene, foarte mulți s-au refugiat în Israel și au fost înregistrați aici ca fiind evrei, dar în esență, ei erau evrei botezați creștini. Dacă o să mergeți la sărbătorile mari, la Biserica rusă de aici, din Ierusalim, o să vedeți că e arhiplină de ruși. Nu ai unde să pui un ac, din cauza înghesuielii. Dacă mergi la Biserica românească, este la fel. Ei merg la Biserică, se roagă, sunt activi. Prin urmare, mai avem aici și creștini care au venit din țările europene și nu numai, atunci când condițiile din țările lor au fost vitrege și i-au constrâns să ia drumul pribegiei.
Ieri, am fost la un supermarket rusesc și angajații de acolo, purtau cruce. I-am întrebat de când sunt în Israel și mi-au răspuns că din perioada comunistă. Nu știu exact cât de mare este numărul rușilor veniți încoace, dar cu siguranță sunt peste jumătate de milion. De aceea, Patriarhia Ierusalimului a început să numească, pentru diferite comunități, preoți care să vorbească limba rusă sau limba română și așa mai departe, în ideea de a veni în întâmpinarea nevoilor liturgice și duhovnicești ale credincioșilor de alte etnii.
Trebuie să știm următorul lucru: Ierusalimul nu este un centru duhovnicesc doar pentru creștinii locului. Ierusalimul constituie centrul creștin al întregii lumi. Aici se află Sfântul Mormânt, aici se află Peștera din Bethleem. Aceste Locuri Sfinte au un caracter universal, reprezintă cel mai important loc pentru creștinii din toată lumea.
RÂVNA CREȘTINILOR CONVERTIȚI ȘI CREȘTINII CĂLDICEI DE AZI
Din istoria Bisericii, cunoaștem faptul că cei convertiți de la alte confesiuni sau convingeri au întotdeauna credința mai vie și mai arzătoare. Cunoașteți astfel de cazuri ale arabilor convertiți și cum trăiesc ei credința?
Cei care vin la Ortodoxie de la alte confesiuni rămân în Biserică și cu ajutorul unei catehizări, dar în același timp ei vin deja cu o anumită experiență revelatoare a credinței creștine. De aceea, au o credință întărită printr-o experiență minunată, nu doar prin nădejdea credinței. E lesne de înțeles de ce sunt mai arzători cu duhul. Într-adevăr, ei trăiesc diferit viața creștină duhovnicească.
Adevărata problemă constă în faptul ca sunt creștini care se numesc pe ei înșiși creștini, dar în realitate nu cunosc nimic despre creștinism și nu intră în Biserică decât atunci când se botează, când se căsătoresc, când au câte o ceremonie în familie sau când mor. De aceea, misiunea noastră, ca episcopi ai Bisericii lui Hristos, nu constă numai în ideea de a converti pe alții la creștinism, ci și de a catehiza pe creștinii care nu-și cunosc credința și de a-i ajuta să devină creștini adevărați. De multe ori, vin grupuri de pelerini din diverse țări și spun că sunt creștini, dar dacă îi întrebi ceva, nu știu nimic. Dar și cei de-aici, nu știu prea multe. Prin urmare, rolul Bisericii este să propovăduiască cuvântul Evangheliei, să facă misiune duhovnicească astfel încât să ridice creștini cunoscători și trăitori.
ÎNTÂLNIREA CU PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL
Să vă povestesc și eu o experiență personală. Pe când studiam Teologia în Grecia, timp de 7 ani, în Tesalonic, am învățat foarte multe lucruri: Liturghii, Biserici mari, predici și omilii profunde, psalmodie frumoasă, am cunoscut clerici si episcopi de peste tot, dar duhovnicia și trăirea autentică ortodoxă am cunoscut-o în Sfântul Munte, stând pe lângă monahii simpli.
Eram student în 1984 și m-am dus să îl cunosc pe Cuviosul Paisie Aghioritul (care a fost canonizat între timp). Eram împreună cu un diacon, pe nume Pavel, care a devenit ulterior mitropolit în Siria și care este unul dintre cei doi episcopi care au fost răpiți [2]. Auzisem multe despre Cuviosul Paisie și aveam o teamă dacă o să vrea să ne primească, dacă o să aibă timp de noi, etc. Când am ajuns la chilia Sfântului, l-am găsit stând așezat pe pragul ușii. Se uita la noi și înainte să-i spun eu cine sunt, a zis: „Miroase a tămâie de la Sfântul Mormânt, din Biserica Învierii”. Când am auzit, am înghețat.
Apoi, când mergeam spre mănăstirea Sfânta Ana, la Părintele Gherasim, care era imnograf (a fost canonizat și el, de curând), numele meu laic era Nizar și Părintele, ca să țină minte numele meu, a făcut un joc de cuvinte și tot repeta bucuros, Nizar Nazoreul…
M-a impresionat mult simplitatea părinților athoniți și am înțeles că în acest fel trebuie să ne purtăm și noi clericii și arhiereii cu poporul, cu simplitate și cu dragoste. Să avem răbdare, să ascultăm pe toți. Când merg să slujesc prin sate, se apropie de mine tineri care mă întreabă diferite lucruri, iar eu mă silesc să-i ascult pe toți. Ei au dreptul să-și spună nelămuririle și of-urile, iar noi avem datoria să-i învățăm și să-i povățuim către Hristos.
Este o mare cinste și binecuvântare să fim creștin-ortodocși. Trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu cu recunoștință, zi și noapte, astfel încât să nu ascundem lumina sub obroc, ci să o punem în fața întregii lumi ca să lumineze.
(Interviu realizat de maicile de la mănăstirea Paltin, Ierusalim, mai 2023)
[1] Interviu realizat cu Preasfințitul Teodosie Hanna, Arhiepiscop al Sevastiei Palestinei, din cadrul Patriarhiei Orthodoxe-Grecești din Ierusalim.
[2] Este vorba despre Mitropolitul Pavel de Alep, care a fost răpit de către extremiștii musulmani din Siria.
Articol preluat din Revista Atitudini Nr. 81 via http://www.atitudini.com.
