– Gheronda, mă minunez cum de copiii înţeleg Psaltirea și vor să o citească.
– Psaltirea odihnește oamenii de toate vârstele. Desigur, pe copii îi poate odihni mai mult decât pe mine sau pe tine. Psaltirea este insuflată de Dumnezeu, este scrisă cu dumnezeiasca luminare, de aceea are noime atât de puternice și de adânci. Poţi să-i aduni pe toţi teologii și filologii, dar nu vor fi în stare să facă nici măcar un psalm cu astfel de noime. Iar dacă să zicem că ar face ceva, atunci ar fi ca o floare de hârtie. David era fără carte, dar cu câtă profunzime a scris! Se vede limpede că l-a povăţuit Duhul lui Dumnezeu.
– Gheronda, nu apuc să citesc Psaltirea.
– E bine să rânduiești puţină vreme să o citești în timpul zilei. Și dacă nu ai multă vreme, e bine să citești măcar o jumătate de Catismă[1] și să iei aminte la noime, decât s-o citești în întregime și să te grăbești. Iar apoi să ai mereu în minte aceste noime. Psaltirea este rugăciune.
Unii se smintesc de Proorocul David și spun că în anumiţi psalmi blesteamă. Atunci când David spune: „Lipsească păcătoșii și cei fărădelege de pe pământ, ca să nu mai fie”[2], nu vrea să zică să fie nimiciţi păcătoșii, ci să se pocăiască și să nu mai fie păcătoși pe pământ.
Eu, când citesc Psaltirea, simt multă bucurie. Ea este plină de proorocii, plină de mângâiere. Când te afli într-o stare rea, dacă citești Psaltirea, simţi ușurare, slobozire, siguranţa că Dumnezeu te va ajuta. „Mântuirea drepţilor de la Domnul, și apărătorul lor este în vreme de necaz”[3].
[1] Psaltirea este împărţită în douăzeci de unităţi, care se numesc catisme.
[2] Psalmul 103, 35.
[3] Psalmul 36, 39.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, editura Evanghelismos.
