Pseudo-angeologia contemporană

Pr. Vasilios A. Georgopoulos,

lector la Facultatea de Teologie, Tesalonic

Un neliniștitor fenomen al vremii noastre, o practică newage-istă de confuzie spirituală, îl constituie faptul că în ultimii ani, atât în Grecia cât și în afara ei, există o preocupare tot mai mare și o referire la îngeri într-o mulțime de reviste newage-iste, tipărituri, cărți și site-uri, precum și în reviste speciale ad-hoc¹.

Nu este întâmplător faptul că această explozie de preocupare cu îngerii i-a condus pe unii cercetători-teologi eterodocși să vorbească despre o „nouă religie a îngerilor”², pentru care desigur, așa cum în mod corect s-a semnalat, nu este trebuință de nici o credință în Dumnezeu³. Comform unei alte abordări fenomenul poate fi caracterizat, de asemenea, ca o formă secularizată a religiozității populare a omului contemporan⁴.

Această preocupare, desigur, în spațiul grecesc nu se mișcă în cadrul bisericesc ortodox, ca o formă de reamintire a învățăturii Bisericii noastre despre Sfinții Îngeri, a lucrării lor, a misiunii lor etc. Cu atât mai mult, nu se poate încadra nici în mai extinsele spații creștine acceptate de învățătură referitoare la Sfinții Îngeri. (Din păcate teologia protestantă a sec. XIX și XX are poziții diferite despre Sfinții Îngeri care, multe dintre ele, se mișcă între negare și opoziție față de învățătura bisericească)⁵.

Dimpotrivă, preocuparea cu îngerii uneori are un conținut vădit sincretist, combinând elemente creștine, iudaice, islamice, necreștine și ezoterice, fapt care amintește de caracteristici accentuate ale Gnosticismului antic⁶, iar alteori are caracteristici newage-iste distincte⁷, ceva care este cel mai obișnuit, cu premise și conținut curat ocult.

Prezența și referirea la „îngeri” este cunoscută în spațiul ocultismului și chiar la niveluri diferite. Se face mențiune foarte distinct la lucrarea reprezentativă a spațiului ocult: „Un rol importatnt i se atribuie Angeologiei de către Cabala practică și în continuare de către magia rituală a esoterismului apusean. (…) Din cele de mai sus se trage concluizia că Angeologia constituie o verigă importantă în lanțul tradiției esoterice”⁸.

Angeologie de caracter ocult avem, de asemenea, și în spațiul masoneriei, care permanent asigură, așa cum este cunoscut, că nu are caracter religios, nici chiar, așa cum se arată în lucrarea reprezentativă a site-ului lor, în regulile de inițiere a unor grade mai înalte. Mai mult, în această lucrare, se consemnează numele „îngerilor”, multe dintre care provin din sursele oculte, de pildă din Kabala, Hermetism⁹, dar și din angeologia islamică.

Reprezentativ, vom cita numai un nume de „înger” dintre cele 16, care se referă la lucrarea masonică și care este revelator: „Ariil, spiritul aerului, care în gradele masonice superioare este legat cu ideea de castitate. După spusele magilor kabaliști, Ariil descoperă vistierii ascunse și secretele naturii”¹⁰.

Un alt aspect ocult al „angeologiei” oculte antice și contemporane se asociază cu astrologia. Potrivit cu astrologia lunile anului, soarele, luna, planetele etc, au spirite-îngeri păzitori¹¹, care sunt asociate în același timp de către astrologi cu așa numitele referiri karmice, potrivit cu terminologia site-ului.

Mai ales astăzi, cu un vocabular deosebit de atent și seducător, pseudoangeologia newage-istă și apocrifă, în tipăriturile lor, în site-urile lor, în revistele laice, în seminariile speciale pe care le organizează pentru a comunica cu îngerii, în carduri speciale de îngeri, folosește nume de „îngeri” pe care le întâlnim în spațiile oculte. În mod deosebit însă, vârful de lance a pseudoangeologiei contemporane newage-iste și oculte este practica de a-i prezenta pe îngeri nu ca pe niște creații ale lui Dumnezeu, ci ca entități protectoare de sine stătătoare, spirituale și bune, ca entități de lumină și dragoste, ca subiect de meditație, ca surse de energie, ca apariții divine¹².

Mai mult, se vorbește despre prezența a acestor fel de presupuse entități „îngerești” în așa–numitele experiențe ale agoniei morții, care se asociază încă și cu tratementele neconvenționale (de pildă reiki angelic).

De asemenea, în exprimarea newage-istă a pseudoangeologiei contemporane, elementul prin excelență care deformează, denaturează și se folosește ca mijloc de difuzare a pozițiilor anticreștine, este subiectul îngerului păzitor.

În lăuntrul acestei neguri oculte nu lipsește legătura pseudoangeologiei cu evoluția spiritismului contemporan, care este Channeling, în care diferiți medium se prezinta drept canale-conductori de mesaje ale unor presupuse entități îngerești.

Evaluând această explozie a pseudoangeologiei contemporane din perspectiva ortodoxă, având în vedere, printre altele, de cuvântul evanghelic, care spune că pomul se cunoaște după roade (Matei 12, 33), fără îndoială trebuie să consemnăm că ne aflăm în fața unei forme de demonologie, care este prezentată ca angeologie (II Corinteni 11, 14).