În anul 1994 un oarecare athonit a mers să se închine la Mănăstirea Veche a Sfântului Dionisie de Olimp. Acolo a întâlnit o bătrână foarte evlavioasă care îi ajuta pe închinători. Bătrânica a povestit monahului următoarele, fiindcă voia să afle părerea lui, dacă face bine sau nu:
„Când văd vreun şarpe în curtea mănăstirii – aici sunt mulţi şerpi – îl însemnez cu semnul Sfintei Cruci şi şarpele înţepeneşte. Se face ca o vergea. Apoi îl prind şi îl arunc afară. Unii îmi spun:
– Eşti neghioabă de prinzi şerpii cu mâna?
– De ce să fiu neghioabă? le răspund eu. Ce este mai puternic, şarpele sau Crucea lui Hristos, pe care S‑a răstignit şi a mântuit toată lumea?
Cu puterea lui Hristos, atunci când vreau să frământ, pun făină şi apă, le amestec, le însemnez cu semnul Sfintei Cruci, iar apoi aluatul creşte şi fac pâine”.
![](https://cdn.marturieathonita.ro/wp-content/uploads/2014/12/TimiosStavros.jpg)
Related Posts
Rugăciune către Cuvioșii Moise Etiopianul și Moise Ungurul, pentru izbăvire de patimile desfrâului, beției și furtului
PS Macarie Drăgoi (Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord) Sfinților Cuvioși Moise Etiopianul și Moise Ungurul,…
28/08/2020
Pocăiți-vă! O sentință greșit înțeleasă?
Să ne oprim, acum, cu reflecția doar asupra unei sentinţe din predica Sfântului Ioan Botezătorul, care a constituit…
07/01/2023
„Locul în care nimeni nu a murit vreodată”
Așa ne descrie părintele Cătălin Niculescu Centrul de paliație „Sfântul Nectarie”, ca pe un loc plin de lumină,…
13/01/2023