Sinceritatea rugăciunii copiilor

Într-o zi, un preot aude o voce în Biserică, dar cuvintele erau neinteligibile.

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găsește un copil care spunea ceva și își dă seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul.
Atunci preotul l-a întrebat:

– De ce tot repeți literele?

– Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.

– Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.

– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci Îi dau lui Dumnezeu literele, că știe El să le pună în ordinea care trebuie…

”Și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da. Oare niciodată n-ați citit că din gura pruncilor și a celor ce sug săvârșit laudă?” (Sf. Evanghelie de la Matei, cap.21, verset 16)

Total
1
Shares
Previous Post

Puterea Cinstitei Cruci

Next Post

O paralelă între un ecumenist și un habotnic

Related Posts