Preot Visarion Alexa
Nu luăm Agheasma mare ca să ne meargă bine, ci ca semn al angajării pe Calea ce ne duce spre El, pe Calea pe care El ne-a arătat-o, aceea a jertfei. “Ai bani, ești cineva, n-ai bani, ești neica nimeni!”. Vindem copiilor noștri iluzii, să știți. Boboteaza ne învață în primul rând smerenia.
Așa cum toate lucrurile pe care le săvârșim în Biserică au un sens, și în Apa Sfințită de Bobotează există o Lucrare profundă, un sens adânc și bine ar fi să înțelegem această Lucrare, pentru a ști de ce bem Apa aceasta, care este folosul ei, care este rostul acestei minunate Sărbători.
Nu folosiți Lucrările Bisericii ca pe ceva magic, nu veniți la Biserică crezând că Dumnezeu este “peștișorul de aur” care vă îndeplinește dorințele, nu veniți la Biserică pentru a vă merge bine în viață, pentru că nu va fi așa.
Priviți Crucea! Priviți-L pe Hristos pe Cruce…Lui I-a mers bine? Nicidecum! Pe Hristos pe Cruce nu-L putem compara, de exemplu, cu Budha…cu burta mare și zâmbetul larg. Hristos de pe cruce ne spune că nu există bucurie mai mare decât să-ți dai viața (să renunți la tine, la iubirea de tine, la ego-ul tău) pentru un alt om.
De ce credeți că suntem toți triști, dacă nu pentru că ne este atât de greu să ne jertfim pentru alții, ne este greu, de fapt, să acceptăm firescul naturii noastre umane?! Așa ne-a făcut pe noi Domnul, ființe dăruite celuilalt. Mama, tatăl, părinții se dăruiesc copiilor lor, necondiționat, pentru că este în natura noastră să ne așezăm într-o stare de jertfă și acesta este modelul pe care fiecare dintre noi ar fi minunat să-l urmăm, pentru a schimba lumea.
Fiecare dintre noi purtăm o pecete, care este semnul alegerii lui Hristos. Botezul nostru este pecetea Duhului Sfânt. Mă întreb: “Cum poate să existe tristețe, deznădejde, într-un un om, ales al lui Iisus, într-un creștin? Cum poate spune un om botezat, care poartă în el pecetea Duhului Sfânt, că are farmece făcute, că plătește păcatele nu știu câtor neamuri sau mai știu eu ce alte bazaconii?” Botezul Domnului, ca și Botezul nostru, este ceva perfect, indestructibil.
Suntem oameni noi, oameni pe care Dumnezeu i-a făcut perfecți, scufundându-i în apa botezului, prin întreita afundare. Nu mai fiți speriați, nu mai cereți preotului să nu afunde copilul în apa Botezului, căci acesta este Botezul Ortodox, Întreita Afundare. Vă recomand însă, pentru a învinge, ca părinți, această teamă, să cunoașteți preotul ce vă va boteza pruncul, să stați de vorbă cu el, să-i permiteți să vă ofere detaliile privind însemnătatea și desfășurarea acestei Taine, nu doar să veniți speriați în ziua botezului, dornici de a se termina cât mai repede.
Suntem fiii Lui, apți pentru a simți și a trăi Sfințenia. Priviți un copil de doi, trei ani, cum firesc este atras de icoane, de biserică, pentru că sufletul lui este pur. E drept, avem noi- părinții, rudele, societatea, școala- grijă să așternem peste el idei strâmbe despre viață, punând înainte de toate confortul material: “Ai bani, ești cineva, n-ai bani, ești neica nimeni!”. Vindem copiilor noștri iluzii, să știți.
Nu există dar mai mare pe care îl poți face unui om decât să pui în inima lui Veșnicia! Nu există bogăție mai mare pe care o poate avea un om decât să înțeleagă că este veșnic, că el nu va muri, dacă va trăi în Duhul lui Dumnezeu, după poruncile Sale. Doar trăind astfel, omul nu se va mai teme de moarte, de oamenii “puternici”, de nimic, de nicio suferință, pentru că El, Stăpânul a toate, este Cel care îi va fi alături, orice s-ar întâmpla.
Icoana Bobotezei Îl arată pe Domnul în râul Iordan, așteptat de Îngeri cu ștergare în mâini. Ștergarele acelea nu sunt prosoape, ci lițolii de înmormântare, pânzele morții, pentru că, în momentul Botezului, Domnul deja trăia moartea pe care avea să o sufere pentru noi, trăia cea mai adâncă formă de iubire…jertfa! Cele trei afundări în apa Botezului înseamnă zilele petrecute de Domnul în mormânt, iar a treia afundare și ridicare înseamnă }nvierea, omul cel nou, nemuritor.
Nu luăm Agheasma ca să ne meargă bine, ci ca semn al angajării pe Calea ce ne duce spre El, pe Calea pe care El ne-a arătat-o, aceea a jertfei.
Omul ce ia Agheasma este omul ce mărturisește credința sa ortodoxă, ce a înțeles că jertfirea egoului este Calea ce-l va purta în Veșnicia cu Dumnezeu.
Agheasma, așadar, este Apa Duhului Sfânt ce lucrează în noi, ce ne pregătește să murim nouă, din iubire pentru ceilalți, nădăjduind în Învierea în Împărăția lui Dumnezeu.
