Se vorbește despre puterea iubirii ca despre o forță specială, supranaturală, peste înțelegerea omenească, care ar trebui și poate să dărâme munți, idei, concepții, obstacole și pe oricine-i stă împotrivă. Însă eu cred că puterea iubirii este blândă. Este acea forță, care fără ca măcar să-ți dai seama, te transformă într-un om mai bun. Îți dă aripi ca să zbori cât mai sus și mai frumos. Îți dă încredere de sine, care nu cade în extrema aroganței, ci e plăcută și benefică omului și celor din jur. Asta pentru că dacă tu ajungi să ai încredere în tine, la un moment dat și ceilalți vor avea.
Puterea iubirii mai este și invizibilă. Da, îi place să fie transparentă. Să facă, să prelucreze, să ajute, fără ca să-și dezvăluiască identitatea. Vrea să rămână o necunoscută, pentru că așa este și ea iubirea, modestă. Cu atât mai mult, forța ei nu o să caute niciodată să-și asume creditele.
Puterea iubirii are capacitatea de a-l face pe om să-și descopere visele, ca mai apoi să le urmeze. Provoacă la dorința de a-și folosi potențialul maxim în îndeplinirea menirii pe acest Pământ.
Și cel mai important, puterea iubirii niciodată nu o să-ți dea de înțeles și nu o să-ți spună că are forța de a te distruge. Deși dacă ar vrea, ar putea. Însă nici nu îi trece prin minte la a-și folosi puterile pentru a dărâma un om, nu a-l ridica.
Puterea iubirii îți dă energia de a trece peste orice boală. Indiferent de natura ei, fie a ta sau fie a cuiva apropiat. Asta pentru că iubirea nu slăbește, ci întărește.
Puterea iubirii nu o să te facă niciodată să te simți mic. Incapabil. Urât. Slab. Fără valoare. Asta pentru că cea mai mare calitate a ei este că deși e puternică, în fiecare secundă te face să simți că de fapt TU ești cel puternic. Prin iubire.
Orice altceva nu este iubire. Și nici puterea ei.
