Femeie a pocăinţei, a sinelui ei
Aspră judecătoare,
Maria a hotărât de faţă omenească
Pururi să se ascundă.
Da, o, vai mie păcătoasei,
Cea de păcat înnegrită!
Patimile ca nişte fiare muşcă
Din carnea inimii;
Ca şerpi veninoşi colcăie înlăuntrul sufletului.
Da, o, vai mie păcătoasei,
Cea care de patimi sunt sfâşiată!
Dar Tu pentru păcătoşi ai venit să Te jertfeşti,
Domnul meu, şi Dumnezeul meu!
Nu Te scârbi de mine, mult necurata!
O, ascultă plânsul şi jalea ticăloasei Maria
Al celei mai păcătoase dintre pământeni!
Domnul S-a milostivit,
El pe Maria a vindecat-o
Înnegritul ei suflet mai alb decât zăpada l-a făcut.
Slavă Ţie, Domnul meu şi Dumnezeul meu,
Slavă Ţie!
Căci iată Tu vasul necurăţiei de nerecunoscut l-ai înnoit,
Şi cu aur curat l-ai împodobit;
Tu harul Tău întru dânsul ai turnat,
Şi din belşug ai turnat.
O, milostivirea Ta cea mare, Doamne,
O, Slavă Ţie, Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Maria s-a împodobit cu Duhul
Ca şi cu un strai de lumină,
Ea s-a încins cu putere
Ca şi un înger al lui Dumnezeu,
Prin puterea Duhului Tău,
Domnul meu şi Dumnezeul meu,
Prin marea ta milostivire,
Maica Domnului meu!
Dar ce este această minunată mireasmă
Ce din această pustie respiră?
Ea este asemenea miresmei curate de tămâie
Din Casa lui Dumnezeu.
Este sfinţenia Mariei
Cea care binemiresmează pustia!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
