Acest maestru reiki susţine că L-a văzut chiar pe Mântuitorul Hristos. Îndoielnice sunt însă împrejurările în care a avut loc această „întâlnire”. Autorul stătea pe o terasă, în parc, la o bere când, deodată, avu loc călătoria minunată în astral unde s-a întâlnit cu Hristos (pg. 117). Ne întrebăm dacă patriarhul Avraam, care a văzut pe Preasfânta Treime în chipul a trei Tineri, sau Moise, care a primit Tablele Legii din mâna lui Dumnezeu, sau Sf. Alexandru Svirski care L-a văzut pe Dumnezeu sub chipul a trei îngeri, sau Sf. Siluan Athonitul, care L-a văzut pe Însuşi Mântuitorul Hristos, sau toţi ceilalţi sfinţi care s-au învrednicit să-L vadă pe Dumnezeul Cel adevărat, au fost atât de „înduhovniciţi” încât să iasă cu Dumnezeu la o bere?
De asemenea, domnul Argeşanu, i-a văzut şi pe Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sf. Gavriil chiar însărcinându-l pe autor să înveţe un preot ortodox cum să săvârşească slujbele. Referitor la aceasta, Sf. apostol Pavel scrie Corintenilor: însuşi satana se preface în înger al luminii (II Cor. 11, 14). Şi în Pateric sunt o mulţime de povestioare în care diavolul, luând chiar chipul Mântuitorului Hristos sau al Maicii Domnului, se arăta unora pentru a-i arunca în mândrie. Sfinţii Părinţi ne învaţă că orice vedenie am avea să nu o primim, socotindu-ne nevrednici de a vedea sfinţi, pe Maica Domnului sau pe Hristos şi chiar dacă vedenia ar fi de la Dumnezeu, El nu se supără, văzându-ne smerenia. Totuşi trebuie făcută o diferenţă între cei care au ajuns la o anumită înălţime duhovnicească (la sfinţenie), care, într-adevăr L-au văzut pe adevăratul Dumnezeu, pentru că Acesta a vrut să li se arate, fără ca ei să ceară lucrul acesta, iar mai apoi, tăinuind din smerenie aceste descoperiri (ele fiind povestite de ucenicii lor apropiaţi) şi cei care pentru a-şi atrage slava şi lauda oamenilor se bat cu pumnii-n piept ca fiind mari clarvăzători. Sfântul Ignatie Briancianinov spune: Dorinţa de a vedea duhuri, curiozitatea de a afla ceva despre ele şi de la ele, este semn al unei cât de mari nechibzuinţe şi a unei desăvârşite necunoaşteri a predaniilor morale şi făptuitoare ale Bisericii Ortodoxe. Cunoaşterea duhurilor se dobândeşte într-un cu totul alt chip decât presupune iscoditorul neîncercat şi nesocotit. Împărtăşirea pe faţă cu duhurile este pentru cel neîncercat o cât se poate de mare nenorocire sau slujeşte drept izvor al celor mai mari nenorociri (op. cit., pg. 88).
În viziunea domnului reikist, o familie sunt doi şerpi într-un borcan! Legaţi pe toată viaţa pentru că aşa juri în faţa lui Dumnezeu! Scuze, preasfinţiilor voastre. Făceţi-o voi! Nu aveţi decât să vă legaţi singuri, dar eu unul nu voi mai jura în faţa altarului (pg. 132). Prin taina cununiei bărbatul şi femeia se unesc prin Biserică, pentru a fi amândoi un trup, conform Evangheliei de la Matei, 19,6: aşa încât să nu mai fie doi, ci un trup. Noi în continuare vom face cununiile în biserică, în faţa Sfântului Altar, aşa cum s-a făcut de la început în Biserica Ortodoxă, care nu-i poate vedea pe cei căsătoriţi nişte şerpi, ci nişte oameni ce vor să se mântuiască prin naşterea şi creşterea de prunci, precum şi prin ajutorare reciprocă.
Pentru a ne da seama mai bine de unde vin toate acele calomnii aruncate asupra Bisericii Ortodoxe şi a slujitorilor ei, precum şi contradicţiile, ereziile şi ideile străine de învăţătura Mântuitorului, vom reda felul în care domnul Argeşanu Îl vede pe Dumnezeu: Poate că nu îl am eu la inimă pe Şeful (aşa îi spun lui Doamne-Doamne) pentru că nu îl înţeleg, dar trebuie să recunosc că de multe ori mă minunez ce lucruri minunate a creat. Chiar şi când mă uit la o femeie frumoasă şi îi admir ochii, picioarele sau sânii mă gândesc că este dat naibii Şeful (în sensul bun) şi este de admirat ce a mai putut scorni. Nu pot să nu îl admir. E cel mai deştept tip pe care îl cunosc. Stă cam prost la capitolul tactică de război şi luptă corp la corp, de-asta a şi luat-o în freză de la cel care ulterior a fost numit Israel, dar nu cred că putea să fie un războinic bun, un individ care are înclinaţie spre artă (pg. 143). Acest citat nu-l mai comentăm, lăsându-l pe cititor să tragă concluziile.
Nu ne miră toate cele afirmate de domnul reikist, având în vedere că vrea să intre în Împărăţia Cerurilor „pe aiurea” şi nu prin „poarta cea strâmtă şi îngustă” (Mt. 7, 14). Înaintea prefaţei acesta scrie: Lui Iisus Hristos şi lui Mikao Usui, mulţumiri pentru apariţia unui sistem care permite oricui să acceadă la Dumnezeire fără să treacă prin filtrul unei instituţii, biserici, religii, dogme sau credinţe. Amintim din nou că la Dumnezeu nu se poate ajunge decât prin Biserică. Mântuitorul a spus: Cel ce nu intră pe uşă este fur şi tâlhar (In. 10, 1). De asemenea, şi apostolul Pavel scrie: când se luptă cineva la jocuri nu ia cununa dacă nu s-a luptat după legile jocului (II Tim. 2, 5).
Aşadar, reiki-ul propovăduieşte o cale spre Dumnezeu (care Dumnezeu?), o cale ce ocoleşte Biserica cu Tainele ei: Nu mă interesează ritualurile ortodoxe; sincer mă plictisesc, sunt lungi şi obositoare, deşi trebuie să recunosc, îi plac lui Dumnezeu (pg. 114).
Fiind atât de înverşunat împotriva Bisericii, acest maestru reiki se vrea totuşi, şi un „binefăcător” al acesteia, scăpând-o de preoţii care nu-s pe placul lui: Am recunoscut că i-am lovit pe cei de la UNA, dar dacă nu au vrut să înveţe de voie, ce să le fac? La fel am de gând să fac şi cu preoţii ortodocşi. Văd că nu vor să se deschidă cunoaşterii (cărei cunoaşteri? – astrale? – n. n.). Fiind însă păstori ei nu-şi mai aparţin sieşi, aşa că atunci când am să mai aud pe vreunul aşa de inteligent încât neagă valorile spirituale ale altor neamuri, mă voi ocupa personal de el.
Am menţionat aici doar câteva din nefondatele aprecieri ale unui maestru reiki, dar sunt şi altele pe care, dacă va fi nevoie, cu ajutorul Dumnezeului Celui adevărat, le vom detalia cu altă ocazie.
http://bisericasecreta.wordpress.com/2009/02/18/reiki-%E2%80%93-cu-sau-impotriva-lui-hristos-2/
