PS Macarie Drăgoi (Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord)
Sfinților Părinți Iacob Putneanul, Leontie de la Rădăuți și Pahomie de la Gledinul Bistriței, care întru vrednicia arhierească ați păstorit turma de Dumnezeu încredințată vouă, odrasle binecuvântate ale Moldovei și Transilvaniei sunteți, care întru Marea Schimă v-ați îmbrăcat vitejește, spre mai mari nevoințe pentru iubirea Preasfintei și de viață Făcătoarei Treimi. Pentru aceasta, v-a răsplătit Domnul cu darul facerii de minuni, al înainte-vederii și al altor harisme minunate, mângâiere pentru poporul cel sărman și evlavios devenind voi. Cinstind cu evlavie pomenirea voastră, vă rugăm să luați aminte la cererile pe care întru umilință le aducem vouă.
Sfinte Arhieroschimonah Iacob, care din părinți binecredincioși te-ai născut în ținutul Bucovinei, de mic copil ai intrat în viața monahală și, văzând părinții putneni aleasa ta înțelepciune și purtare duhovnicească, te-au rânduit a le fi preot și egumen la vârsta de 25 de ani. După cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „ca nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale”, episcop de Rădăuți și mitropolit al Moldovei ai fost ales, îngrijindu-te de turma cea încredințată ție atât în Moldova, cât și în Transilvania. Spre sfârșitul vieții, tu, „păstorul celor săraci și smeriți”, simțind chemarea spre isihie ai luat Schima cea mare, primind numele de Eftimie și așa cu pace te-ai săvârșit.
Sfinte Leontie, tu, care din fragedă pruncie iubitor de slujbe te-ai arătat și pentru aceasta în obștea Mănăstirii Bogdana din Rădăuți ai fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie, după care în loc sihăstresc te-ai retras, alăturânduți-se în chinovie și Cuviosul Daniil Sihastrul. Mai apoi, la chemarea Bisericii, jugul arhieriei ai primit și viață îngerească în trup ai ales, Schima cea mare luând cu numele de Leontie, după care, cunoscându-ți sfârșitul, pe Cuviosul Daniil egumen ai numit, întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice adormind întru Domnul. Pentru aceasta, cu multă credință și evlavie credincioșii veneau la racla cu moaștele tale înmiresmate, binecuvântare și tămăduiri de tot felul de boli primind.
Iar tu, Sfinte Pahomie, ai odrăslit în satul Gledin din ținuturile Bistriței și Năsăudului, apoi ai trecut munții, intrând în cinul călugăresc de la Mănăstirea Neamț, unde, după multe nevoințe, ai fost ales egumen de către obștea monahală, purtătoare de Dumnezeu. În cele ale mântuirii sfătuindu-te cu Sfântul Ierarh Dimitrie al Rostovului și cu Părinții Lavrei Pecerska, ai fost chemat la înalta slujire arhierească în scaunul vlădicesc al Romanului. Schitul Pocrov întemeind în codrii Neamțului, te-ai retras la liniște în ctitoria ta, primind Marea Schimă cu numele de Pimen, apoi, din cauza vitregiilor vremii, prin Transilvania și Rusia pribegind, răpus de boală, de Hristos Domnul, Arhiereul cel Veșnic, în Lavra Pecerska din Kiev la odihna cea cerească ai fost chemat.
Voi, troiță de Arhierei Schimonahi, Iacob, Leontie și Pahomie, ajutați-ne ca, din multele și grelele împrejurări ale vieții, să pricepem voia lui Dumnezeu pentru noi, astfel încât, întru pocăință dobândind iertarea păcatelor și îndreptarea vieții, să ne petrecem cealaltă vreme a vieții noastre întru pace și să dăm răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată. Cei ce sunteți părinții noștri cei duhovnicești, care întru multe lacrimi și dureri ne-ați născut pe noi întru Hristos, nu încetați să-L rugați pe Acesta pentru mântuirea noastră și izbăvirea din cursele vrăjmașilor noștri văzuți și nevăzuți, ca, pentru rugăciunile voastre, împreună cu sfinții să ne bucurăm, întru slava și odihna Împărăției Preasfintei Treimi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
