Cel care se bucură de iubire neapărat se va folosi și din rugăciune. Și cât de bun este acest lucru reiese din următoarele: Sfântul Pavel, cel care a urcat până la al treilea cer, care a auzit cuvinte negrăite, care a depășit toate nevoile firii omenești, care nu era în primejdie să cadă în viitor, ci era cu desăvârșire păzit, a avut nevoie și de rugăciunea ucenicilor. De aceea zicea: „Vă îndemn, fraților, pentru Domnul nostru Iisus Hristos și pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptați în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, ca să scap de necredincioșii din Iudeea și ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit de către Sfinți” (Romani 15, 30-31). Și iarăși: „Rugați-vă pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei” (Efeseni 6, 19). Și peste tot vedeți că el cere rugăciunile ucenicilor săi și că le mulțumește când le primește. Ca să nu spună însă cineva că din smerenie aleargă la rugăciunile ucenicilor, arată după aceea și puterea rugăciunilor lor, zicând: „Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta și ne izbăvește, și în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi, ajutându-ne și voi cu rugăciunea pentru noi, așa încât darul acesta făcut nouă prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulțumire adusă de către mulți pentru noi” (II Corinteni 1,10-11).
Dar dacă rugăciunea multora l-a salvat pe Pavel de primejdii, cum să nu trebuiască să nădăjduim și noi că ne vom folosi mult din această ocrotire? Pentru că atunci când ne rugăm singuri suntem neputincioși, când însă ne adunăm și-L rugăm pe Dumnezeu, devenim mai puternici. De multe ori chiar și un împărat când osândește pe cineva la moarte, nu cedează în fața unuia care-l roagă pentru osândit, însă când îl roagă întreaga cetate, atunci se înduplecă și pe acesta pe care l-a condus la tăiere, deoarece l-a rugat toată mulțimea cetății, îl izbăvește de osândire și îi dăruiește viața. Atât de mare este puterea rugăciunii celor mulți!
De aceea ne și adunăm toți împreună ca să-L rugăm pe Dumnezeu și să ne dăruiască mai mare milostivire. Deoarece, așa cum am spus mai sus, când ne rugăm singuri, suntem neputincioși, în timp ce, când prin legătura iubirii Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască lucrurile pe care le cerem, devenim puternici.
Lucrurile acestea însă, nu le spun fără scop, nici doar pentru mine însumi, ci ca să veniți mereu cu dragoste la adunările din Biserică, și ca să nu ziceți: „Nu pot să mă rog acasă?” Este cu putință să te rogi și acasă, dar rugăciunea nu are atâta putere ca atunci când se face împreună cu mădularele Bisericii și rudeniile tale. Nu are atâta putere ca atunci când întreg Trupul Bisericii, unit într-un duh, își îndreaptă rugăciunea către Dumnezeu, în timp ce sunt prezenți și preoții, și rostesc rugăciunile împreună cu toată mulțimea.
Extras din Cuvinte de aur – Volumul V Rugăciunea, tăria și puterea sufletului – Sfântul Ioan Gură de Aur, Editura Egumenița.
