Să nu spui nimic care să-L mânie pe Domnul
Dar pe lângă cele amintite mai înainte să iei seama să nu grăiești nimic din lucrurile care-L mânie pe Domnul tău, nici să te apropii de El cerând ceva împotriva vrăjmașilor tăi. Pentru că dacă este lucru vrednic de osândire doar să ai vrăjmași, gândește-te cât de mare rău este să te rogi împotriva lor. În timp ce trebuie să dai răspuns pentru existența vrăjmașilor tăi, tu, dimpotrivă, îi și osândești. Prin urmare, cum vei fi iertat mai ales că-i osândești, și aceasta în vreme ce tu ai nevoie de multă milostivire? Ai venit ca să-L rogi pentru propriile tale păcate, deci nu-I aminti de lucruri străine, ca să nu-Și aducă aminte de greșelile tale! Pentru că dacă spui: „Lovește-l pe vrăjmașul meu!” ți-ai astupat gura și n-ai dat îndrăzneală limbii tale. În primul rând pentru că imediat, de la început, L-ai mâniat pe Judecător, în al doilea rând pentru că ceri lucruri potrivnice cu scopul rugăciunii. Deoarece, dacă te rogi pentru iertarea păcatelor, cum de ceri să-i pedepsească pe vrăjmași? Trebuia să facem cu desăvârșire invers. Să-L rugăm pentru vrăjmași, ca să putem cu curaj să cerem același lucru și pentru păcatele noastre. Acum însă ai influențat de dinainte răspunsul Judecătorului prin hotărârea ta, cerând să-i pedepsească pe păcătoși, lucru care te lipsește de orice iertare. Dar dacă te rogi pentru aceștia, chiar dacă nu spui nimic despre propriile tale păcate, ai dobândit totul. Gândește-te câte jertfe există înăuntrul legii: jertfa laudei, jertfa mărturisirii, jertfa mântuirii, jertfa curăției și altele nenumărate, însă niciuna împotriva vrăjmașilor, ci fiecare pentru ale noastre păcate sau izbânzi. Oare te apropii de alt Dumnezeu? Nu știi că vii la Acela Care a zis: „Rugați-vă pentru vrăjmașii voștri”? (Matei 5, 44). Deci, cum te rogi tu împotriva lor? Cum Îl rogi pe Dumnezeu să strice legea Lui? Aceasta nu este cugetarea omului care se roagă! Nimeni nu se roagă ca să se mântuiască doar el însuși și celălalt să meargă în iad!
De ce iei poziția celui care se roagă, însă folosești cuvintele judecătorului?
De ce ai atitudinea celui care se roagă, însă folosești cuvintele celui care osândește? Și, cu siguranță că atunci când ne rugăm pentru noi înșine, în acel moment ne și scărpinăm, căscăm și suntem stăpâniți de nenumărate gânduri. Însă când ne rugăm împotriva vrăjmașilor, facem aceasta cu toată luarea aminte! Adică, diavolul, deoarece știe că ridicăm sabia împotriva noastră, nu ne împiedică atunci, nici nu ne abate atenția, ca să ne piardă mai mult.
Dar am fost nedreptățit, zici, și sunt îndurerat! Să te rogi împotriva diavolului care te nedreptățește mai mult decât toți! Acest lucru ți-a fost rânduit să-l spui și în rugăciunea ta: „Și ne izbăvește de cel viclean” (Matei 6, 13). Diavolul este vrăjmașul neîmpăcat, în timp ce omul, oricâte ți-ar face, îți este prieten și frate. Deci, împotriva aceluia să ne mâniem toți, împotriva lui să-L rugăm pe Dumnezeu, zicând: „Zdrobește-l pe satana sub picioarele noastre!”, pentru că el îi creează pe vrăjmași. Dacă te rogi însă împotriva vrăjmașilor, faci rugăciunea pe care o dorește satana!
Prin urmare, de ce lăsându-l pe vrăjmașul cel adevărat să te întristeze, muști propriile tale mădulare și te faci astfel mai înfricoșător și decât fiarele? Dar m-a insultat, zici tu, și m-a lăsat fără bani! Și pe cine trebuie să-l plângi, pe cel care a făcut răul, sau pe cel care a pătimit răul? Câștigând bani, omul acela s-a îndepărtat pe sine de iubirea lui Dumnezeu și a pierdut mai mult decât a primit. Prin urmare, el este cel nedreptățit. Așadar, de aceea nu trebuie să te rogi împotriva lui, ci să te rogi pentru el, ca Dumnezeu să se milostivească și de făptura lui.
Ia seama câte au pătimit cei trei tineri fără să facă niciun rău (vezi Daniel 3, 8-30)! Au fost lipsiți de patria lor, de libertate, au fost făcuți sclavi și duși în robie, au fost duși în țară străină și barbară, și urma să fie dați tăierii pe nedrept, din cauza visului și fără niciun motiv. Iarăși, când au fost aruncați în temniță împreună cu Daniel ce s-au rugat? Ce-au spus? „Zdrobește-l pe Nabucodonosor, strivește cununa împărătească? Aruncă-L de pe tron”? Nimic asemănător, ci au cerut ca Dumnezeu să Se milostivească de ei. La fel au făcut și când s-au aflat înăuntrul cuptorului de foc. Voi însă nu faceți la fel, ci suferind mult mai puțin decât ei, și de multe ori pedeapsa ați primit-o cu dreptate, nu încetați să aruncați nenumărate blesteme. Și unul dintre voi zice; „Zdrobește-l pe vrăjmaș, așa cum ai înecat carele lui Faraon!” Altul spune: „Dă-i boală trupului!” Celălalt grăiește: „Pedepsește-i pe copiii lui!” Sau oare nu cunoașteți cuvintele acestea?
La fel trebuie să ne purtăm și noi, adică să ne îndurerăm mai mult pentru cei care ne lovesc, fiindcă lovitura se mută la ei. Prin urmare, așa cum cei care dau cu piciorul în cuie și se laudă, dar sunt vrednici de milă și de plângere pentru nebunia lor, la fel și oamenii care îi nedreptățesc pe cei care nu-i vatămă cu nimic, provocându-și răni sufletelor lor, sunt vrednici de multe tânguiri și vaiete, și nu de blesteme. Pentru că nu este nimic mai vătămător decât sufletul care bleastemă, nici mai necurat decât limba care sfâșie cu asemenea cuvinte.
Ești om, să nu întreci otrava aspidelor! (1) Ești om, să nu te faci fiară! De aceea a fost creată gura, nu ca să muști, ci ca să vindeci rănile celorlalți. Amintește-ți, grăiește Dumnezeu, ce sfat ți-am dat: să ierți și să dai iertare. Tu, însă, și pe Mine Mă chemi să iau parte la răsturnarea propriilor Mele porunci, și-l înghiți pe fratele tău, și îți înroșești limba cu sânge, și faci precum maniacii, care își înroșesc dinții mâncând din mădularele lor. Știi cât îl mulțumește pe diavol și-l face să râdă o asemenea rugăciune? Iarăși, cât Se mânie Dumnezeu și-Și întoarce Fața, și te urăște când Îl rogi asemenea lucruri? Pentru că dacă nu trebuie să se apropie de taine cel care are vrăjmași, acela care nu numai că are, dar se și roagă împotriva lor, cum să nu trebuiască să stea departe și de curțile Bisericilor? Prin urmare, gândindu-ne la toate acestea și cunoscând cauza jertfei, adică faptul că Hristos S-a jertfit de dragul vrăjmașilor, nu trebuie să avem nici vrăjmași, dar și dacă avem, să ne rugăm pentru ei, încât și noi, primind iertarea păcatelor noastre, să stăm cu îndrăzneală înaintea Judecății lui Hristos, Căruia I Se cuvine slava, cinstea și puterea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
(1) Aspidă = (ngr. aspida, vgr. flspzs, -fdos; vsl. aspida) Șarpe veninos, (n. ed.)
Sfântul Ioan Gură de Aur
